Mai e un pic si se duce si anul asta. Inca putin. Fiecare dintre noi va intra in 2009 cu scopul de a incepe o noua viata. Desi, am observat, ca de foarte multe ori, multa lumea incepe anul prost. Din pacate. Insa eu sper ca anul asta sa fie mai bun pentru fiecare din noi, plin de lumina, caldura, iubire, bunatate. Si nu in ultimul rand, plin de sanatate. ...Anul asta a fost un an greu pentru mine. Dezamagiri peste dezamagiri, certuri, impacari, suflete zdrobite, inimi frante, placeri superficiale, zambete false, pline de ipocrizie... Si totusi, a fost un an plin... De emotii, momente de fericire sau de tristete. Si nu imi pare rau pentru nimic, oricat de greu a fost. In ultimul timp, mai ales acum, in decembrie, m-am simtit mai bine. Am revazut oameni pe care nu ii mai vazusem de mult, si am legat prietenii la distanta. Si...poate o sa ma indragostesc...din nou. :)

Mi-e dor de tine, Vara...

Mi-e dor de vara. Desi stiu ca ea o sa revina in fiecare an, mie mi se pare ca ma indepartez din ce in ce mai mult de ea. Imi dau seama ca niciodata, niciuna din verile care vor urma nu va mai fi ca cea din anul asta... Poate vor fi mai frumoase...poate mai urate...dar niciodata ca asta... Si as vrea sa dau timpul inapoi, sa o mai traiesc odata... Mi-e foarte dor de vara. Mi-e dor de mare si de valurile care ma trezeau in fiecare dimineata, facandu-ma sa ma simt o sirena din basmele acelea. Mi-e dor de soarele arzator care troneaza mandru acolo sus, in imparatia lui, plin de stralucire si puritate. Si de nisipul fierbinte pe care ador sa ma plimb cu picioarele desculte [...ador sa simt firicele mici, calde de nisip intre degetele mele...]. Si imi e dor de apa rece, sarata, care mi se impregneaza in piele picatura cu picatura... Imi e dor de mirosul de ploaie...de ploile calde, marunte, care racoresc pamantul si de cerul senin prin care ziua poti vedea pana si luna... Imi e dor de asfaltul incins al soselelor si de caldura inabusitoare care nu te lasa sa respiri... Mi-e dor de parcul verde, plin de viata, unde imi pierdeam timpul sub un copac inalt. De bunicii care ieseau in fiecare zi cu nepoteii la aer curat si de cuplurile de pe bancutele destinate lor care isi soptesc iubirea... Mi-e dor de miile de stele calatoare care imi faceau cu ochiul prin sticla geamului in noptile in care dormeam abia in zori... Mi-e dor de campul verde si nesfarsit, de lanurile aurii pline de grau si de caii pe care ii zaream in departare, lasati sa pasca... Mi-e dor de rochitele vaporoase in care ma simteam atat de usoara si de sandalutele primite cadou de la mama, pe care, desi de mult uzate, ador sa le port... Imi e dor de momentele in care ma intind pe pamant, in gradina, si privesc norii fara oprire, savurand o tigare care isi gaseste loc in mana mea dreapta... Imi e dor de mirosul de vara... Imi e dor de tine, Vara!...

He, he, azi fac si yo 17 anisori... :> Dea. Azi it's me b-day... ;;) Kiss you all. Azi i feel goooood! :D

Eram la sormea acasa. Stateam de vorba in camera ei, pana cand, la un moment dat am mers sa fumam. Am observat ca, de cele mai multe ori, ducem amandoua tigarea la buze in acelasi timp. Si cand expiram, eliminam fumul tot in acelasi timp. Si terminam tigarea tot in acelasi timp. Ma gandeam la faptul ca daca iti petreci cea mai mai parte a timpului cu o persoana, obiceiurile ei, felul de a vorbi, de a se comporta ti se imprima si tie in personalitate. Si cat de mult se intampla asta. Si cat de bine ajungi sa cunosti persoana respectiva. Se ajunge la punctul in care el sau ea ajunge sa faca parte din viata ta, dar atat de mult incat ti se pare ca uneori esti chiar tu persoana aceea. Chiar tu... Am mai observat ca respiratia ei are loc in acelasi ritm cu al meu. E prima persoana la care descopar asta. Si mai e si felul de a vorbi. Mi-a preluat o mare parte din expresii, iar eu o mare parte din expresiile ei. Pana si stilul. Chiar alaltaieri mi-a spus cineva pe mess ca am stillul ei de a vorbi. ;)) O cunosc bine. Poate mult prea bine. Cand sunt la ea acasa si o astept sa vina de afara, ii recunosc pasii. Sunetul pe care il provoaca pasii ei. Si fasaitul hainelor pe care le poarta. Chiar si felul in care inchide sau deschide usa. Cand isi implineste ritualul de machiaj, stiu deja in ce unghi isi pozitioneaza oglinda si cu ce isi da mai intai. Imi place sa o privesc cum se machiaza, cum se imbraca. Cum isi pune inelele pe mana, bratarile, cerceii. Si, desi sunt ritualuri pe care i le cunosc foarte bine, la ea de fiecare data ma surprind. Imi place cand se enerveaza, pentru ca pare de neinvins. Stiu cum reactioneaza si cum trebuie sa reactionez eu. Stiu cand spune adevarul si cand minte, pentru ca atunci cand minte o bufneste rasul. Stiu cand nu se simte bine si nu e in apele ei, si imi dau seama cand e vesela si are chef de viata. Dupa culoarea ochilor. Daca sunt verzi, atunci e ok. Vesela, plina de viata. Daca sunt albastri, atunci e trista...

O cunosc chiar si atunci cand se preface. Si atunci, imi place sa ii fac jocul, pentru ca si ea stie ca stiu...atunci imi face si ea jocul. Ii cunosc rasul sub mai multe aspecte, atunci cand rade plin, fara teama, sau cand rade ironic. Si chiar si atunci cand rade doar de suprafata... O cunosc mult. Poate chiar prea mult. Uneori, am impresia ca ma vad pe mine in locul ei. Pur si simplu din faptul ca felul ei de a fi s-a imprimat in personalitatea mea. Si asta ma surprinde in mod ciudat, dar foarte placut. Pentru ca... Stiti, imi place cand sunt ca ea... :)

Vreau sa ninga. Sa vina vacanta si sa stau acasa. Sus, in varful patului, cu patura peste mine, o cana de ceai fierbinte si cu o carte in mana. Si cu castile de la telefon in urechi. Muzica. Si vreau odihna. Muuulta odihna. Ca sa ma simt ca noua. Si vreau sa dorm. Fara sa ma deranjeze cineva. Vreau sa fac un om de zapada. Si sa ne dam cu sania. Si vreau sa ninga de ziua mea si de Craciun, cu fulgi mari si desi, stralucitori. Da, de ziua mea vreau sa ninga. Mult. ...vreau multe.

Nu e asa. Stiu. Si stii si tu. Ca ma mint. Ca te minti. Ca ne mintim. Spunem ca nu are rost sa ne consumam atat. Si atunci pentru ce mai traim, frate? Nu trebuie sa simtim? Nu trebuie sa ne doara? Nu trebuie sa ne placa? Nu trebuie sa fim diperati? Sau sa fim in al noualea cer? Daca nu, atunci pentru ce traim? De ce sa ne ascundem pe sine? De ce sa afisam mereu un zambet pe fata si sa apunem "Sunt bine."? Pentru ce, daca noi stim ca nu suntem bine? Ne mintim pe noi, ii mintim pe ceilalti. Si ei vad. Si se indeparteaza. Pentru ca au impresia ca nu au nimic in comun cu tine. Si au impresia ca toti sunt falsi. Ipocriti... Si e pacat... Pentru ca nu mai exista incredere. Nici in noi insine... Nici in cei de langa noi... Si ne ascundem ca si cum am fi comis cea mai mare crima. Nu suntem asa cum am vrea sa fim. Atunci pentru ce traim?? Si cand te gandesti ca asteptam o viata sa murim...

Cred ca voi renunta la scris. Inca nu m-am hotarat. Sau poate imi fac un nou blog. Vreau sa o iau de la capat. Daca nu de acum, cel putin de la anu'. Si-asa mai e putin pana atunci. Cred ca schimb foaia de tot. Sau mai degraba ard cartea asta si incep alta. Voi ce ziceti? Sa renunt si la scris? Nu ma pot hotara. :-??

About luv...

Eu si Fluturashul meu. Despre iubire...

Iubirea se imparte in mai multe categorii: iubire frateasca care poate fi adolescentina, timpurie dar si iubire care te tine tota viata aka permanenta,

iubirea infaptuita at cand iti gasesti sufletul pereche si nici un obstacol nu va poate desparti

CyCy: iubirea nu cunoaste margini, nu are loc pentru ura, nu face rau, il intareste pe om si il face sa se simta stapan pe toata lumea, iubirea poate ajunge pana la cer si sa faca drumul asta dus si intors de un infinit de ori

XOXO IUbirea este sentimentul acela pur pe care doua persoane il simt in acelasi timp si nu permit k distanta, trecerea timpului sa-l schimbe ci doar sa-l intensifice

CyCy :iubirea e cerul si soarele, apa si pamantul.

Xoxo: IUbirea ne inconjoara pretutindeni: se afla n cer in aer, pamant si fiecare floare, pom intalnit in calea noastra(stiu vad prin okii uunui indragostit)

CyCy : iubirea e al cincilea element in ceea ce priveste natura. fara iubire nu ar fi nimic

CyCy: iubirea... iunirea e ochii si buzele fetei din fata ta... iubirea e focul care arde in soba)-e bancutza pe care doi indragostiti isi petrec timpul - iubirea e soapta murmurata la ureche

XOXO: ( nu stiu ce sursa dp net)sufletul tau fuctioneaza cu lemne, iar al meu cu electricitate. dragostea ta umple cerul de fum, a mea e din flacari curate. totusi vom mai merge impreuna o buna bucata de pamint, o buna bucata de cer, o buna bucata de luna. vom fi fericiti pentru iarba si pentru lac, vom ride pentru copac, vom slavi drumul drept cu cite-o gura. si vom tine un moment de reculegere pentru fiecare cotitura. ne vom lua dupa umbra mea care merge inainte, ne vom lua dupa primul gind, ne vom lua dupa doua-trei cuvinte. pana cind ne va iesi in cale sfinta vineri sa ne spuna printre altele ca nu mai sintem tineri. si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum nici electricitate pentru flacara, nici lemne pentru fum

CyCy:trist finalul. e faina.

CyCy : iubirea e vantul care adie lin, adormind copaciii.. iubirea e cantecul de leagan cantat de mama puiului ei ca sa-l adoarma- iubirea e visul suprem pe care toti isi doresc sa il ajunga, fara sa stie ca l-au atins deja de multe ori...

XOXO:sau poate k multi aspira la el dar sentimentul nu este simtit de catre celalalt partener, ti-ai pus cumva si problema asta

CyCy: da

XOXO: k noi am vb despre dragostea pe care o simt 2 in aceiasi intensitate, noi am vb despre cei se formeaza un intreg..dar hai sa vb si despre dragostea neimpartasita

Degeaba faci u tot posibilul k sa fii iubit, dak pers respectiva nu-ti raspunde senim, este greu s incerci sa aprinzi o scanteie acolo unde nu a patruns nicio data flacara iubirii/dragostei- este o risipa de timp sa incerci sa faci pe cnva sa simta ceva ptr tn ..macar p 1/4 dn cea ce simti u ptr el

XOXO: dak in sufletul sa si-a facut cuib sentim ptr o alta persXoXo: este dificila..chinuitoare atat si ptr cel care iubeste..dar si ptr cel care este iubit dar nu poate impartasi sentimentele

CyCy :da...

XoXO: Cel/cea care iubeste va face tot ce ii sta in putinta pt salvarea relatiei -:

Este un chin sa stai alaturi de o pers care nu ti poate impartasi sent dar si chinul acesta depinde de pers respectiva:

a) dak pers resp a mai iubit si inca iubeste..tocmai a terminat o relatie dar se gandeste la jumatatea dn trecut, neputand sa o scoata dn suflet

b) pers nu a iubit nicodata- si deci nu poate sa si dea seama dak sta alaturi de cnva dn iubire sau rutina

c)c poate k ei nu baga de seama si nu si manifesta iubirea fiind crescuti altfel,simt sentimente de afectiune dar nu stiu sa se exprime-stiu un caz

XOXO : de ex bunicii mei

CyCy: pai hai sa iti mai dau yo un caz d iubire neimpartasita:u il cunosti de mult timp, si sunteti amici. nu foarte apropiati. el are prietena, iar tu, incepi sa te indragostesti de el nu ii spui pentru ca ti-e frica sa nu strici relatia de prietenie si nu vrei sa o faci pe cea pe care el o iubeste sa sufere. Nu vrei si nu poti, nu iti sta in fire-atunci ce faci? Astepti sa treaca timpul poate iti va trece si tot asa continui sa il iubesti timp de aproape 3 ani?

XoXo: poate k ar trebui sa discuti cu nul dintre ei, poate k sent unuia nu sunt tocmai puternice..

CyCy: da, dar ei sunt impreuna de 2 ani deja, iar in tot timpul asta in care tu tii la el raman impreuna, si ii vezi zi de zi.

CyCy: rabzi, taci si continui asa

XOXo: asa deci.. cel mai indicat lucru ar fi ca tu sa-i vb fetei sau baiatului de sent tale fata de..Este cel mai corect dar ai risca ff mult, ai fi dispusa..un baiat ar spune mai usor cum sta treaba cu relati lui si dak ar fi dispus sa renunte la ea ptr tn pe cand o fata s-ar razbuna sau hmm depinde si de relatia in care te afli cu ea;)- Insa ai putea sa incerci sa eviti contactul cu cei doi- hmm... ptr k dak nu ai evita ti-ai prod o deziluzie

CyCy: Ori risti ori nu

XOXO eu as merge pe risk

CyCy:eu n-am riscat asa k...am regretat asta- am zis mai bn asa, decat sa sufere doi, mai bine sufera unul

XOXO: dar uite ca unii prefera sa-i faca sa sufere si pe ceilalti.- cunsc un personaj-Si-a dort atat de mult sa intervina intr-o relatie,incat devenise o lipitoare.Nu stiu cm sa spun ca a evoluat..dar se pare ca cpuplul respectiv inca sunt impreuna.* a fost si un obstacol feminin dar si unul masculin.obstacolul masculin a reusit sa rupa ceva intre cei doi dar baiatul si-a dat seama ca nu avea motive de indoiala asupra fetei.*deci e bn statusul elenei demonik : "in relatia asta suntem doar tu si eu , noi si atat"

CyCy: chiar e bun

Ati innebunit. Toti. O ia lumea razna, normal, o luati si voi razna. Ca sa fiti in rand cu moda. Ca asa e acum. Daca vrei sa fi in rand cu moda trebuie sa o iei razna. Cred ca in curand o sa o iau si eu. Tata, ai gresit. Si pana nu iti dai seama, eu nu o sa iti mai adresesz niciun cuvant. Pur si simplu pentru ce mi-ai zis si pentru felul in care m-ai facut. O sa regreti. Stiu asta. Si o sa te doara mai tare decat acum. Si o sa platesti pentru faptul ca m-ai obligat sa renunt la visele mele. Da, poate ai zis ca imi faci bine. Uite ca nu e niciun bine, si ai facut mult rau, atat mie, cat si tie. Aaa, si pe mine nu ma rascumperi cu bani pentru haine, si alte lucruri. Si nu te lua de mama ca de ce mi-a cumparat cizmele care nu mi-au placut. Nu incerca sa te dai pe langa mine asa, ca nu o sa iti iasa nimic. Te doare, nu? Eh, lasa, ca e bine sa mai si doara. Stai linistit, o sa treaca. Nu o sa tina pentru o vesnicie. I know, now it hurt's like hell... Stiu ce o sa ganditi. Ca sunt egoista, prea dura si ca ar trebui sa ii mai acord o sansa. Well, eu nu mai cred asta. I-am acordat-o de mprea multe ori, si a ratat-o tot de atatea ori. M-am hotarat sa ma pun pe mine pe locul intai, si sa nu ma mai gandesc la altii inainte. Acum, sincer, ma doare in cur de ceilalti.

Mecena feat. Motzu - Trecutul prinde glas
Asculta mai multe audio Muzica »

In capul meu si tot ce tine de mine e un mare haos. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac sa fie bine. Ma doare sa vad cum toti, dar absolut toti scad considerabil inaintea ochilor mei. Spuneti cu totii ca vreti iubire, dreptate, pace. Cand de fapt voi sunteti aceeia care creati razboi. Va imbulziti sa dati vina pe ceilalti cand vina e numai a voastra. Va intoarceti impotriva celor care viseaza si le frangeti aripile. Vreti sa primiti iubire, dar de daruit la randul vostru e deja prea mult. Va preocupati numai de voi, iar celorlalti de langa le aruncati noroi in fata. Spuneti ca vreti binele, cand de fapt totul este facut doar in interesul vostru. M-am saturat sa tot dau si voi sa tot gresiti, sa nu apreciati...sau sa nu vreti sa apreciati. De ce?? Sau gresesc eu si nu imi dau seama? Sunt eu stricata? Ma astept la prea mult de la voi? ... :-<

Ea... un diamant...

Ea. E o fiinta unica, desi amandoua avem aceeasi zodie. Si foarte multe lucruri in comun. E una singura in lume, persoana cu dorintele, gandurile si visele ei. Ea este EA. Prima data am vorbit cu ea pe mess. Am "cunoscut-o" aici, in blogspot... Apoi, am dat ochii cu ea. Locuieste in acelasi oras cu mine, insa, paradoxal, nu o cunosteam nici macar din vedere. Mai ales ca orasul este foarte mic. M-a intrebat pe mess daca vreau sa iesim, dupa o lunga discutie pe care am avut-o despre noi, dezvaluindu-mi mici secrete, iar eu la randul meu ei. Am acceptat. Afara era putin innorat, [tin minte ca eram in vacanta de Paste] insa asta nu ne-a impiedicat deloc. Ne-am intalnit. Si cand am vazut-o nu-mi venea sa cred ca o am in fata ochilor mei. Pe ea, care m-a cucerit prin ceea ce a scris, prin felul ei de a se exprima. Era in fata ochilor mei, o fata blonda, cu ochii caprui, cat mine de inalta. Cu maini fine si calde, cu o privire vesela si binevoitoare, dar intriganta, care te indemna sa patrunzi adanc in ochii ei si sa ii cunosti sufletul. M-am simtit ciudat. Imi placea sa o aud cum vorbeste despre fiecare lucru in parte, si cum le pierde firul, introducandu-mi o noua "poveste", apoi amintindu-si ca trebuia sa imi povesteasca despre altceva. Imi placea sa ii privesc fiecare gest in parte si felul de a merge. Imi placea sa tac si sa ii ascult cuvintele, sa le sorb cu lacomie, sa ii privesc parul si sa simt cum ma tine de mana. Ma simteam ciudat, pentru ca parea sa o cunosc de foarte mult timp, parea ca si cum as fi revazut o persoana draga mie pe care nu am mai vazut-o de mult. Parea sa faca parte din mine, pentru ca era ca mine. In mare parte ca mine. Am descoperit ca avem foarte multe lucruri in comun. Lucruri mici, banale, insa lucruri care m-au facut sa o admir si mai mult. Iar inocenta ei o facea sa para un copil. O fiinta vesela, indragostita de viata si de lume, cu incredere in ea si putere sa treaca peste tot, caci dragostea a facut-o sa vada lucrurile mai curate. Ziua in care am vazut-o pentru prima data mi-a parut fara sfarsit. Credeam ca pot sta cu ea ore intregi fara sa ma satur sa o ascult, sa o privesc, eu sa tac, iar ea sa povesteasca in continuare. Iar admiratia mea fata de ea crestea incontinuu. :)

De ce ma mint singura? De ce spun ca nu te mai iubesc?? Am tacut mult timp dupa ce am dat in scris ca nu te mai iubesc. Si s-au adunat toate pe care le-am gandit despre tine. Si iar nu mai pot sa tac. Si daca spun despre asta, nu ma lasa sa vorbesc. Cica imi fac rau singura. Oricum imi fac rau singura cu fiecare gand nerostit...

Si doare, pentru ca am crezut ca pot merge mai departe. Si se schimba toti, si pleaca toti, numai eu nu pot. Si doare, pentru ca imi dau seama ca s-au indepartat de mine poate cele mai dragi fiinte. Nu mama, nu tata, ci ei... De ce?? Din cauza mea? Sau din cauza ta? Din cauza ta am ajuns asa? Tot te iubesc, si poate ca va fi asa mereu. Dar nu mai vreau in felul asta.

...Ma predau tie, Durere...

Nu mai vreau...

NU MAI VREAU! NU MAI VREAU! NU MAI VREAU! NU MAI VREAU! ...

Nu mai vreau nimic.

Vreau liniste. Atat...

Liniste. Cat de frumos suna...

Vreau sa ma inchid in casa si sa ascult muzica toata ziua.

Sa nu fie nimeni acasa. Sa nu imi pese de nimeni.

Sa nu ma duc nicaieri.

Doar sa stau inchisa in casa, ingopata in muzica si liniste.

Atat...

[Muzica imi da linistea de care am nevoie...]

Cherish - Love sick Asculta mai multe audio Muzica »

Momente.

Cand stau cu ea la o tigare. Cand ma plimb prin parc singura. Cand dansez prin casa, de nebuna, cu castile de la telefon in urechi. Cand injuram. :D Cand stau si citesc o carte. Cand visez. Cand ma dau de gol singura si apoi incep sa rad. Cand astept sa treca ora de romana. Cand ma intalnesc cu ele la o cafenea. Cand primesc un telefon neasteptat. Cand miros o floare. Cand privesc cerul. Cand adie vantul si cand ploua. Cand ma pierd in mare. Cand plang. Cand ea ma tine in brate. Cand eu o tin in brate. Cand radem in hohote. Cand un necunoscut imi zambeste. Cand cineva imi cere iertare. Cand gresesc si ma doare. Cand imi cer iertare. Cand ma rog sa fie bine. Cand nimic nu e bine. Cand ma uit la ea si o admir. Cand se uita la mine si nu ma intelege. Cand mi-e alaturi, la rau si la bine. Cand ii aud inima batand. Cand ii e dor de el. Cand imi e frig. Cand bem un ceai cald. Cand privim amandoua pe geam. Cand ma cert cu tata. Cand vreau sa plec departe. Cand imi e dor de toti. Cand nu ii mai suport. Cand imi e dor de tine. :| Cand altii sunt fericiti. Cand sunt plina de ura si invidie. Cand sunt trista. Cand sunt vesela. Cand eu cant. Cand ii ascult. Cand ma tradeaza. Cand ma dezamagaesc. Cand sufar. Cand iubesc. Momente.

Heal me.

Vino aici. Vindeca-ma. Atinge-ma cu mainile tale. Nu te intoarce si tu cu spatele la mine. Sunt aici. Si nu ma mai pot vindeca singura, asa cum o faceam inainte. Nu mai pot. Nici macar timpul... Vino aici. Lasa-ma sa stau la tine in brate o zi intreaga. Mangaie-mi crestetul capului si saruta-ma pe frunte. Fa-ma sa ma simt copil. In siguranta. Fi tu mama mea. Vindeca-ma. Lasa-ma sa plang. Sa urlu tot ce simt. Sa tremur de neliniste si teama. Lasa-ma se le tip pe toate. Si nu ma intreba nimic. Asculta-mi lacrilmile. Si tine-ma strans de mana. Sa te simt acolo. Vindeca-ma. Heal me.

Linkin Park - Faint Asculta mai multe audio Muzica »

De ce din nou??

Dezamagiri. Cand se vor termina?? Incerc sa fiu cat mai vesela, sa ma simt bine. In ultimul timp mi-a mers bine. Si exact in punctul in care lumea mea parca revenea la normal, atunci "boom!", apare o noua dezamagire. Si un nou motiv pentru care imi pierd iar increderea de sine. O reparasem. O lipisem acolo unde era rupta. Dar se pare ca nu am lipit-o bine. Sau cu ce trebuia... :| Mda. Nu ma asteptam. Si, sincer, cred ca nu vroiam sa vad. Sau sa accept. Nu din partea voastra. Va veneram atat de mult... Si va luam apararea in fata celor care spuneau chiar adevarul. Iar eu nu vroiam sa cred. Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu ca aveau dreptate... Pfff... Ati uitat, nu? Tot. Sau am gresit eu cu ceva? Oare sunt eu de vina?? Daca da, spuneti-mi. Si stiti cum am gresit? V-am pus increderea si devotamentul meu pe tava. Vi le-am oferit, iar voi le-ati luat din prima. Si nu ati stiut sa le apreciati. Sa aveti grija de ele. Imi pare rau. Si jur, nu imi mai ofer increderea pe tava nimanui pana nu mi se dovedeste ca se merita. Nu voi mai accepta sa ma folositi pentru binele vostru. Adevarat mi-a spus cineva azi: "Fiecare cu interesul lui." Numai ca eu, in prietenie, am decis ca intotdeauna sa ma gandesc la voi, fara sa ma mai gandesc la mine. Poate ca asteptam sa faceti voi asta. Ha :)) Ce naiva am putut fi! Normal ca fiecare cu interesul lui! ... Mda...asta e. Mergem mai departe. Lumea nu se opreste aici. Numai ca nu o sa mai fie asa ca pana acum. Aveti nevoie de mine? Uitati ca exist, asa cum faceati dupa ce v-am ajutat. O sa regretati? Nu-mi pasa. Acum mai sper doar ca singura persoana care mi-a ramas sa nu ma dezamageasca si ea... Macar tu sa mai fi aici. Fiindca acum iar cad...

Adda feat.Sakdat - Prietenie Fumata
Asculta mai multe audio Muzica » Da, ai dreptate. Un prieten mereu voi avea. Chiar si numai unul. In privinta dezamagirilor... Si aici ai dreptate. Asta e. Mergem mai departe. Dar se schimba foaia. Te pup, Andra! >:D<

When Demons call

So...here we go again... Here comes the demons... Voices in my head Telling me to die Whispering "Goodbye! You will never shine!" When the demon calls I fall into his voice "Cut you with the kinfe, Cause there's no place outside..." But then i find it sweet I cannot fear of it It leads me to a place Where blood it's all the way And i...i love the blood... But, suddenly i come to life Demons are all around They torture everyday Day by day, night by night Though, they give me power To look inside To see if i am really nuts... I'm not... This will never end... :( My wall begins to crumble When demons call...

Friends... i love them!

Va iubesc.Mai mult ca pe orice din lumea asta. Intotdeauna ati fost si veti fi parte din mine. Atunci de ce simt ca nu dau totul ca sa va pun lumea la picioare?? :( Poate pentru ca uneori ma adancesc prea mult in gandurile rele... Incerc sa dau tot ce am mai bun din mine pentru prieteni. Pentru ca au fost langa mine atunci cand am avut nevoie. Chiar daca nu au stiut cum sa imi vorbeasca sau ce sa faca. Au fost langa mine, chiar si numai cu gandul. Poate ca nu mereu, sau asa cum as fi vrut eu. Dar au fost. Mi-au dat curajul si puterea de a merge mai departe. M-au ascultat cand aveam nevoie sa vorbesc. Nu m-au criticat si nici nu m-au judcat atunci cand am gresit. Mi-au daruit momente pline de veselie, hohote de ras si cate o parte din ei. Cand am cazut, m-au ridicat. Cand am plans, m-au strans in brate. Cand am ras, radeau cu mine. Cu voi langa mine, zilele nu mai par asa de gri. Cu voi langa mine am curajul sa infrunt intreaga lume :D. Cu voi langa mine lumea pare mai buna... Tot ce sper e ca va voi putea intoarce inzecit tot binele facut. Si toata dragostea... "Daca as putea v-as da parte din mine, cat vreau sa va vad zambind, urland de fericire!..." Nu am multi prieteni. Dar sufletele lor sunt de nepretuit. Iar asta conteaza cat mai mult. Cel mai mult.

Adda - Prietenie adevarata(marfa rau melodia , BELEA)
Asculta mai multe audio Muzica » Stiti, nu?? ...A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger... ... La dracu cu astea. Tot ce am scris aici a fost din inima. Pacat unii nu inteleg. Mi le retrag, dar nu si pentru sormea. Doar pentru ea vor ramne aici[aveam de gand sa o sterg, dar nu o fac].

Go away...

Nu te mai vreau in viata mea. Te rog sa pleci. Imi face rau sa te privesc. Imi face rau sa te ating. Nu mai iubesc durerea. Nu mai vreau sa ma simt in viata doar atunci cand doare. Vreau sa pleci de aici. Mi-e frica sa te mai iubesc. Mi-e teama sa nu devin iar dependenta de suferinta, dependenta de tine. Lasa-mi sufletul in pace! Nu mai am nevoie de asta, chiar mi-a fost de ajuns... Ma obisnuisem sa te ador cu fiecare clipa care trecea prin mine. Te uitasem acolo, la mine in suflet si nu aveam curajul sa te scot. Daca te scoteam trebuia sa imi smulg si inima din radacini, pentru ca tu...Tu stateai acolo, bine prins in lanturi. Acum ti-am dat drumul, esti liber sa pleci. De ce ramai? Nu mai am nevoie de tine. Nu vreau sa mai am nevoie de tine... Desfati aripile si zboara unde vrei. Pur si simplu. Pleaca. Daca pleci, promit ca plec si eu...

Obosita...

Uneori obosesc atat de tare... Sa mai caut raspunsuri la intrebari retorice, sa ma lupt cu mine,cu ceilalti...cu demonii mei... Obosesc sa imi tot plang de mila si sa ma imbrac cu minciuni pline de cinism. Am obosit sa astept. Ma simt ca un om in varsta care si-a indeplinit rolul pe scena mare a vietii si tot ce asteapta e sa i se termine timpul pe care il mai are. Parca ar fi trecut peste mine sute de ani. Din pacate, au trecut doar 17... Si stiu ca pe langa ce mai am de vazut asta e nimic... Dar...am obosit... Sa stau undeva, intr-un loc in care sa nu fie nimeni, decat eu si linistea e tot ce mi-as dori acum... Obosita de viata... De ganduri... De simturi... Obosita de mine... De el... De voi... Obosita de vant si de soare... De trecut... De prezent... De amintiri... De intuneric... Doar atat. Obosita.

Westlife - Angel
Asculta mai multe audio Muzica » "Memory, seeps from my veins, let me be empty and weightless and maybe I'll find some peace tonight..."

Maine vine iar

Maine vine iar. In fiecare zi e maine, in fiecare zi e azi, si in fiecare zi este ieri. Maine va fi azi, iar astazi va fi ieri. De ce se repeta zilele? De ce, intr-un final devin una si aceeasi? De ce viitorul devine prezent, iar prezentul trecut? De ce trecutul apare in prezent si ramane acolo in fiecare clipa? Doare, stii? Sa realizezi ca astazi va fi ieri. O parte din trecut. Din trecutul omniprezent, care ne bantuie sufletele. Maine vine iar. De ce? Ce rost mai are? Caci si maine tot ieri va fi. Pana la urma, tot cu nimic ramanem... Nu am nevoie de maine, nu am nevoie de ieri. Am nevoie doar de azi... "Maine vine iar... Visele iar apar...si dispar..."

Visele...

O cabana la munte. Zapada, aer curat, fara tigari, fara galagie. Doar eu si linistea. Am nevoie sa visez. E lumea in care ma simt cel mai bine. Nimeni nu ma deranjeaza, si nu deranjez pe nimeni. Iar visele astea ma ajuta sa cred ca odata asa se va intampla. Desi mereu mi se demonstreaza ca totul e o iluzie... Am mii de vise. Unele dintre ele sunt atat de vechi, incat am si uitat pe unde le-am ascuns. Altele iau nastere pe masura ce unele mor. Altele incearca sa iasa la suprafata, sa le dau voie sa-si cunoasca drumul. Cand eram mica, visam sa cant. Astazi visul asta moare dureros, incetul cu incetul... Acum visez sa nu inceapa scoala :)). Si sa ma duc iar la mare. Sa dorm in bratele tale. Sa ma iubesti. Sa te iubesc. Sa ma privesti in ochi si sa nu spui niciun cuvant. Sa ma auzi. Sa fie asa cum spui. Sa te iubesc.

Simt

Simt. Intotdeauna am simtit. Desi credeam ca am murit, nu e asa. Sufletul mi-e viu si plin... Plin de ce? De dragoste, tristete, dor, amar si gol. Si sunt mai multe, unele pe care nu le-as putea denumi. Nu gasesc cuvantul potrivit pentru ele. Tu poti? Spune-mi ce simti. Simt. Si asa ma face sa ma simt bine. Incep sa apreciez tot ce simt. Daca as pierde tot ce simt cum ar mai fi viata? Doar ceva...sau poate nimic. Nimic concret. Viata e frumoasa. Stiu asta, desi ma incapatanez sa cred ca nu. Simt ca viata e frumoasa, cu toate suisurile si coborasurile ei. Nu mai conteaza ca voi avea de pierdut sau de castigat ceva in viata asta. Pana la urma tot cu nimic voi ramane dupa ce voi da coltu'. Conteaza doar ca simt. Caci viata e facuta din simturi. Vad, aud, pot mirosi. Simturi. Si pielea...pielea simte la fel ca inima... Simt. E tot ce pot spune acum. Si totul ma face sa simt. Dragostea cel mai mult. Apoi tristetea. Apoi florile. Trandafirii. Cerul. Pamantul. Vantul. Apa. Lumina. Intunericul. El... Simt. Nu e frumos? Daca nu as simti, as mai stii ce e aia fericire? Sau o lacrima? Durerea... As fi un zombie. Poate nici atat. Simt. Ce bine! ...

Murisem...

Merg pe strada...Singura...Ploua, iar lacrimile mele se ascund printre picaturile de ploaie...Vad o gradina plina cu trandafri negri... Ma plimb printre ei, dar imi sfasie carnea, spinii lor devin din ce in ce mai mari, ma doare, dar nu pot sa opresc durerea! Sangele meu se prelinge pe la radacinile trandafirilor, hranindu-i...Dar pentru ei nu este de ajuns numai sangele meu... Imi vor si sufletul! ... Si astfel ma sting... Incetul cu incetul...Uitandu-ma la cerul intunecat cu speranta ca soarele v-a aparea... Dar soarelui nu i se face mila de mine, trandafirii chinuindu-ma... Omorandu-ma... Zaceam in balta de sange cu ochii deschisi, dar eu deja murisem…

Dunga de pe ciment

-Mergi drept si priveste inainte. Nu te abate de la dunga pe care am trasat-o pe ciment cu creta, astfel imi demonstrezi ca esti beata. Tine bratele drepte si intinse pe langa corp, si nu incerca sa trisesi intinzandu-le in lateral, caci nu te ajuta nimeni. Esti singura si asta trebuie sa o faci tu, caci daca vei astepta sa te ajute cineva vei cadea si vei pierde pariul. Eu doar te indrumez...

-Si daca o sa cad? Am nevoie de cineva langa mine, sa ma tina de mana, sa nu imi dea drumul...

-Daca o sa cazi trebuie sa te ridici singura, sa fii puternica. Daca nu o sa imi demonstrezi ca esti beata si ca nu accepti asta. Deci va insemna ca ma minti.

-Nu, eu chiar am nevoie de cineva langa mine! Nu pot sa fac asta singura!

-Trebuie! Caci esti singura si asa vei ramane. Fii puternica!

Nu am mai zis nimic... Stiam ca nu o sa pot merge drept pe dunga trasata singura si ca am nevoie de cineva langa mine care sa ma tina de mana si sa ma incurajeze... Dar avea dreptate, eram singura si asa am ramas...

Intr-un final am cazut... Si nu m-am ridicat nici acum... I-am demonstrat ca sunt beata si ca mint... Ca ma mint pe mine... Pe cei din jur... Sunt beata si acum, si zac intr-o ceata fara margini, fara sa mai vad dunga trasata pe ciment cu creta...

Padurea blestemata...

Ma pierd. Alunec tot mai mult pe partea cu adancuri inalte, care te taie pe din doua. Bucatile din mine care sunt pe cale sa se desprinda imi striga sa nu le pierd. Dar nu pot sa fac nimic. Sunt legata de maini.Peste priviri mi se plimba un val de smoala densa. Nu vrea sa ma lase sa vad inainte, ci doar inapoi. Insa nu pot sa ma intorc inapoi, si continuu sa merg inainte. Asa ca picioarele mi se inmoaie, topindu-se in frigul insuportabil de cald al padurii intunecate. Si iar alunec. Stau in picioare 10 secunde, dupa care 10000 se pierd in caderea mea neasteptat de dureroasa. Apoi ma ridic de printre copacii cu crengi incalcite, goi, fara frunze, dar plini de tepi. Ma ridic plina de rani care aproape se vindeca, dar care se incapataneaza sa ramana deschise, ca sa intre aerul otravit si sa-mi usture pielea, sa mi-o pedepseasca. Si incep sa ma plimb printre copaci, admirandu-i si in acelasi timp blamandu-i pentru faptul ca ma ranesc. Apoi ma trezesc in desertul fara margini, cu dune fine si atat de bine definite, in care se surpa, fara sa imi dau seama, un gol in intunericul atat de calm, dar infricosator. Si continuu sa cad si sa tot cad, fara sa mai sper ca voi ateriza. Insa, spre surprinderea mea, ajung din nou in padurea plina de copaci care imi soptesc cuvinte pe care nu le inteleg. Si, in incercarea mea de a intelege ceea ce spun, ma ghidez dupa soaptele lor atat de ademenitoare. Privesc copacii rai care isi schimba infatisarea din clipa in clipa, cu scopul de a ma face sa merg in cerc prin padurea blestemata. Iar apoi o iau de la capat. Cad, apoi ma ridic, apoi iar cad. Iar soaptele din padure se aud din ce in ce mai tare si din ce in ce mai neclar. Si copacii ma invartesc in acelasi cerc atat de bine cunoscut, si totusi atat de schimbat la orice clipa din timpul meu scurt. Iar ranile mele se deschid de fiecare data la atingerea blanda a copacilor. Iar padurea blestemata si desertul cu dune fine si atat de bine definite se completeaza in alunecarea mea spre partea cu adancuri inalte care te taie pe din doua...

Tacerea...

-Shhhhhht!... Vreau sa aud tacerea. Nu stii ca ea vorbeste? Chiar plange, pentru ca nimeni Nu doreste sa-i auda soaptele. Shhhhhht!... Nu o auzi? Isi striga durerea Tristetea si neputinta Care o coplesesc usor, Din ce in ce mai mult... Nu simti tacerea? E atat de linistita Si totusi atat de asurzitoare... Shhhhhht!... Plange... Nu vrei sa o auzi... -Ba da, chiar vreau... Dar nu ma lasa!... -Cine nu te lasa? -Chiar propria tacere...

Doar atat...

As vrea sa uit de tot si toate

Sa nu mai simt sa nu mai vad,

Sa-mi caut dorul in alta parte,

S-aduc un inger in locul tau...

As vrea sa schimb durerea-n fericire

Si lacrimile-n stele de foc,

As vrea sa schimb ura in iubire

Si noptile negre in clipe de-amor.

As vrea sa spun adio si sa las

Figuri ce doar in vis le mai petrec

As vrea sa mor, iar tu ca sa ma lasi

Sa plec departe, departe de chipul tau...

As vrea sa vii, sa nu mai pleci din nou

Ca sa mai vad o data chipul tau,

As vrea sa pleci, sa nu mai vii inapoi

Sa uit odata de parfumul tau...

Clar-obscur

Se-nchide usa... Stau si privesc lung La ceasul c bate pe perete. Nu-l vad bine, Apar umbre care se misca, Parca imi vorbesc Dar nu inteleg ce spun... Ma uit la mine in oglinda, Si-mi vad chipul, parul, mainile, Nu sunt ale mele, si totusi... E lumina in casa Dar nu vad bine, E intunecat, inchis... Apar umbre iar... Le-ascult. Usor, ma asez pe scaunul Din fata oglinzii mele Privesc... dar nu vad... Ma pierd din nou...

"Legenda personala" - Alchimistul

"Batranul povesti cum saptamana trecuta fusese obligat sa apara unui cautator de pietre scumpe sub forma unei pietre. Omul acela lasase totul balta ca sa caute smaralde. Cinci ani trudise pe un rau, si sparsese 999999 de bolovani, in cautarea unui smarald. Si acum vroia sa renunte, si nu lipsea decat o piatra, doar O PIATRA, pentru a-si descoperi samaraldul. Cum omul isi pusese in joc Legenda Personala, batranul se hotara sa intervina. S-a transformat intr-o piatra care s-a rostogolit la picioarele cautatorului. Acesta insa, coplesit de manie si de neimplinirea celor cinci ani de munca zadarnica, a aruncat piatra cat colo. Dar a azvarlit-o cu atata putere, ca aceasta s-a lovit de alta piatra care s-a spart, dand la iveala cel mai frumos smarald din lume...Oamenii afla foarte devreme care e ratiunea lor de a trai, spuse batranul, cu o umbra de tristete in priviri. Poate ca din cauza asta renunta la tot atat de curand. Dar asa e lumea..."

'Catre cititori" - Lucian Blaga

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartăşi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul gradinile omului, despre cerul spre care creştem, despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri şi înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lăsaţi-mă să umblu mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închişi. Iubesc poezia asta! :D