Mi-e dor de tine, Vara...

Mi-e dor de vara. Desi stiu ca ea o sa revina in fiecare an, mie mi se pare ca ma indepartez din ce in ce mai mult de ea. Imi dau seama ca niciodata, niciuna din verile care vor urma nu va mai fi ca cea din anul asta... Poate vor fi mai frumoase...poate mai urate...dar niciodata ca asta... Si as vrea sa dau timpul inapoi, sa o mai traiesc odata... Mi-e foarte dor de vara. Mi-e dor de mare si de valurile care ma trezeau in fiecare dimineata, facandu-ma sa ma simt o sirena din basmele acelea. Mi-e dor de soarele arzator care troneaza mandru acolo sus, in imparatia lui, plin de stralucire si puritate. Si de nisipul fierbinte pe care ador sa ma plimb cu picioarele desculte [...ador sa simt firicele mici, calde de nisip intre degetele mele...]. Si imi e dor de apa rece, sarata, care mi se impregneaza in piele picatura cu picatura... Imi e dor de mirosul de ploaie...de ploile calde, marunte, care racoresc pamantul si de cerul senin prin care ziua poti vedea pana si luna... Imi e dor de asfaltul incins al soselelor si de caldura inabusitoare care nu te lasa sa respiri... Mi-e dor de parcul verde, plin de viata, unde imi pierdeam timpul sub un copac inalt. De bunicii care ieseau in fiecare zi cu nepoteii la aer curat si de cuplurile de pe bancutele destinate lor care isi soptesc iubirea... Mi-e dor de miile de stele calatoare care imi faceau cu ochiul prin sticla geamului in noptile in care dormeam abia in zori... Mi-e dor de campul verde si nesfarsit, de lanurile aurii pline de grau si de caii pe care ii zaream in departare, lasati sa pasca... Mi-e dor de rochitele vaporoase in care ma simteam atat de usoara si de sandalutele primite cadou de la mama, pe care, desi de mult uzate, ador sa le port... Imi e dor de momentele in care ma intind pe pamant, in gradina, si privesc norii fara oprire, savurand o tigare care isi gaseste loc in mana mea dreapta... Imi e dor de mirosul de vara... Imi e dor de tine, Vara!...