In capul meu si tot ce tine de mine e un mare haos. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac sa fie bine. Ma doare sa vad cum toti, dar absolut toti scad considerabil inaintea ochilor mei. Spuneti cu totii ca vreti iubire, dreptate, pace. Cand de fapt voi sunteti aceeia care creati razboi. Va imbulziti sa dati vina pe ceilalti cand vina e numai a voastra. Va intoarceti impotriva celor care viseaza si le frangeti aripile. Vreti sa primiti iubire, dar de daruit la randul vostru e deja prea mult. Va preocupati numai de voi, iar celorlalti de langa le aruncati noroi in fata. Spuneti ca vreti binele, cand de fapt totul este facut doar in interesul vostru. M-am saturat sa tot dau si voi sa tot gresiti, sa nu apreciati...sau sa nu vreti sa apreciati. De ce?? Sau gresesc eu si nu imi dau seama? Sunt eu stricata? Ma astept la prea mult de la voi? ... :-<