Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

19 iunie, 2010

        Blond. Dulce, culoarea mierii, reflexe aurii. Scurt, pana la umeri, tuns bob. Cercei lungi, din argint si ochelari de soare cu rama alba. Pe sub ei sta ascunsa o pereche de ochi verzi, uneori albastrii, accentuati cu fard roz si gene date cu mascara negru. Buze potrivite, putin pline, buza de jos insa mai mare decat cea de sus. Pielea fina, alba, cu reflexe aurii imbraca un trup subtire, cu oase proeminente. Sanii mari, frumosi, in forma de mar, o fac sa stea putin aplecata. Talie foarte subtire, solduri aproape inexistente, picioare lungi, ferme, genunchi proeminenti, care se misca intr-un ritm agale, cu pasi mari. Maini fine, cu degete subtiri, de pianista, unghii lungi, extrem de delicate, vopsite intotdeauna in manechiura frantuzeasca.
         Pielea-i se rasfata intr-o rochie alba, mulata pe corp, fara bretele, lunga pana la jumatatea coapsei. Pe talie, chiar sub bust, o curea groasa, roz, cu catarama in forma unui fluture, iar in picioare o pereche de balerini roz, simpli. Pe umarul drept sta elegant o geanta mare, alba, plina cu tot felul de lucruri, de la portofel, machiajuri, telefon, la o agenda si pixuri de toate culorile.
          Aceasta fata se numeste Ina, dar nu ii place numele ei, asa ca ea isi spune Cherry. Este cocheta, imaginea ei contand foarte mult pentru ea. Astfel, isi doreste sa fie mereu admirata, insa, nivelul la care doreste sa ajunga este unul foarte inalt.
       Par lung, perfect drept, jumatate rosu aprins, jumatate negru intens. Ochi de culoare verde, amestecata cu nuante pamantii, expresivi, nelinistiti, misteriosi. Buze nici foarte mari, nici foarte mici, nici subtiri, nici pline. Zambesc des, putin malefic, putin bland, putin sincer, putin copilaros, dar mereu ascunzand ganduri in esenta tare. Gat lung, dar nu excesiv, umeri lati si mani lungi, fine, dar dure, de om muncit. Unghii mereu vopsite in culori inchise, mate. Sani usor lasati, dar mari, cu forma placuta. Talie subtire , spate drept, solduri placute, nu late, dar nici inexistente. Fund usor bombat, un pic obraznic, in linie cu umerii, coloana frumos curbata, in forma ei naturala. Picioare ferme, lungi cu piele alba, fina.
         Intinsa in pat, Mena, caci acesta este numele ei, este imbracata in pantaloni scurti, albastri, stransi pe picior si un maiou de bumbac, tot abastru, un pic decoltat. La gat poarta un medalion de argint, pe care foarte rar il da jos.
          Stand asa, intinsa, cu picioarele indoite si mainile odihnindu-se p abdomen, Mena asteapta. De foarte mult timp. Ce asteapta, doar ea stie.

18 iunie, 2010

       Privire in larg. Ochi pierduti in zare, culoare aprinsa, ca flacarile, pupile mari, concentrate asupra unor imagini numai de ea vazute. Rochita rosie, de matase, usor transparenta, pluteste deasupra pielii pana la genunchi. Se lasa usor pe sanii goi, conturandu-i delicat, apoi coboara, de la talia micuta, stransa de cordon, spre picioare, in valuri fine. Parul lung, ondulat, in culoarea castanelor, zboara in bataia vantului, tinandu-si firele legate unul de celalat, pentru a nu se pierde. Picioarele lungi, cu piele fina, tesuta din raze de soare, stand pe marginea acoperisului unui bloc, imbracate in sandale cu talpa joasa, in culoare crem, si incrucisate, se leagana inainte si inapoi, usor si inconstient. Mainile subtiri si reci, cu degete lungi si unghii vopsite in rosu aprins, aparent stau cuminti in poala rochii, insa mana dreapta mangaie, tot inconstient, materialul crem al gentutei. Buzele pline uneori se musca intre ele, alteori stau nemiscate pentru mult timp, iar genele coboara in jos doar cand isi aduc aminte.
         Ea este Lia, pe acoperisul unui bloc, privind si tanjind dupa absolut.






[Nume fictive.
Pesonaje -poate- reale.]