Par lung, perfect drept, jumatate rosu aprins, jumatate negru intens. Ochi de culoare verde, amestecata cu nuante pamantii, expresivi, nelinistiti, misteriosi. Buze nici foarte mari, nici foarte mici, nici subtiri, nici pline. Zambesc des, putin malefic, putin bland, putin sincer, putin copilaros, dar mereu ascunzand ganduri in esenta tare. Gat lung, dar nu excesiv, umeri lati si mani lungi, fine, dar dure, de om muncit. Unghii mereu vopsite in culori inchise, mate. Sani usor lasati, dar mari, cu forma placuta. Talie subtire , spate drept, solduri placute, nu late, dar nici inexistente. Fund usor bombat, un pic obraznic, in linie cu umerii, coloana frumos curbata, in forma ei naturala. Picioare ferme, lungi cu piele alba, fina.
         Intinsa in pat, Mena, caci acesta este numele ei, este imbracata in pantaloni scurti, albastri, stransi pe picior si un maiou de bumbac, tot abastru, un pic decoltat. La gat poarta un medalion de argint, pe care foarte rar il da jos.
          Stand asa, intinsa, cu picioarele indoite si mainile odihnindu-se p abdomen, Mena asteapta. De foarte mult timp. Ce asteapta, doar ea stie.