Privire in larg. Ochi pierduti in zare, culoare aprinsa, ca flacarile, pupile mari, concentrate asupra unor imagini numai de ea vazute. Rochita rosie, de matase, usor transparenta, pluteste deasupra pielii pana la genunchi. Se lasa usor pe sanii goi, conturandu-i delicat, apoi coboara, de la talia micuta, stransa de cordon, spre picioare, in valuri fine. Parul lung, ondulat, in culoarea castanelor, zboara in bataia vantului, tinandu-si firele legate unul de celalat, pentru a nu se pierde. Picioarele lungi, cu piele fina, tesuta din raze de soare, stand pe marginea acoperisului unui bloc, imbracate in sandale cu talpa joasa, in culoare crem, si incrucisate, se leagana inainte si inapoi, usor si inconstient. Mainile subtiri si reci, cu degete lungi si unghii vopsite in rosu aprins, aparent stau cuminti in poala rochii, insa mana dreapta mangaie, tot inconstient, materialul crem al gentutei. Buzele pline uneori se musca intre ele, alteori stau nemiscate pentru mult timp, iar genele coboara in jos doar cand isi aduc aminte.
         Ea este Lia, pe acoperisul unui bloc, privind si tanjind dupa absolut.






[Nume fictive.
Pesonaje -poate- reale.]