Friends... i love them!

Va iubesc.Mai mult ca pe orice din lumea asta. Intotdeauna ati fost si veti fi parte din mine. Atunci de ce simt ca nu dau totul ca sa va pun lumea la picioare?? :( Poate pentru ca uneori ma adancesc prea mult in gandurile rele... Incerc sa dau tot ce am mai bun din mine pentru prieteni. Pentru ca au fost langa mine atunci cand am avut nevoie. Chiar daca nu au stiut cum sa imi vorbeasca sau ce sa faca. Au fost langa mine, chiar si numai cu gandul. Poate ca nu mereu, sau asa cum as fi vrut eu. Dar au fost. Mi-au dat curajul si puterea de a merge mai departe. M-au ascultat cand aveam nevoie sa vorbesc. Nu m-au criticat si nici nu m-au judcat atunci cand am gresit. Mi-au daruit momente pline de veselie, hohote de ras si cate o parte din ei. Cand am cazut, m-au ridicat. Cand am plans, m-au strans in brate. Cand am ras, radeau cu mine. Cu voi langa mine, zilele nu mai par asa de gri. Cu voi langa mine am curajul sa infrunt intreaga lume :D. Cu voi langa mine lumea pare mai buna... Tot ce sper e ca va voi putea intoarce inzecit tot binele facut. Si toata dragostea... "Daca as putea v-as da parte din mine, cat vreau sa va vad zambind, urland de fericire!..." Nu am multi prieteni. Dar sufletele lor sunt de nepretuit. Iar asta conteaza cat mai mult. Cel mai mult.

Adda - Prietenie adevarata(marfa rau melodia , BELEA)
Asculta mai multe audio Muzica » Stiti, nu?? ...A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger... ... La dracu cu astea. Tot ce am scris aici a fost din inima. Pacat unii nu inteleg. Mi le retrag, dar nu si pentru sormea. Doar pentru ea vor ramne aici[aveam de gand sa o sterg, dar nu o fac].

Go away...

Nu te mai vreau in viata mea. Te rog sa pleci. Imi face rau sa te privesc. Imi face rau sa te ating. Nu mai iubesc durerea. Nu mai vreau sa ma simt in viata doar atunci cand doare. Vreau sa pleci de aici. Mi-e frica sa te mai iubesc. Mi-e teama sa nu devin iar dependenta de suferinta, dependenta de tine. Lasa-mi sufletul in pace! Nu mai am nevoie de asta, chiar mi-a fost de ajuns... Ma obisnuisem sa te ador cu fiecare clipa care trecea prin mine. Te uitasem acolo, la mine in suflet si nu aveam curajul sa te scot. Daca te scoteam trebuia sa imi smulg si inima din radacini, pentru ca tu...Tu stateai acolo, bine prins in lanturi. Acum ti-am dat drumul, esti liber sa pleci. De ce ramai? Nu mai am nevoie de tine. Nu vreau sa mai am nevoie de tine... Desfati aripile si zboara unde vrei. Pur si simplu. Pleaca. Daca pleci, promit ca plec si eu...

Obosita...

Uneori obosesc atat de tare... Sa mai caut raspunsuri la intrebari retorice, sa ma lupt cu mine,cu ceilalti...cu demonii mei... Obosesc sa imi tot plang de mila si sa ma imbrac cu minciuni pline de cinism. Am obosit sa astept. Ma simt ca un om in varsta care si-a indeplinit rolul pe scena mare a vietii si tot ce asteapta e sa i se termine timpul pe care il mai are. Parca ar fi trecut peste mine sute de ani. Din pacate, au trecut doar 17... Si stiu ca pe langa ce mai am de vazut asta e nimic... Dar...am obosit... Sa stau undeva, intr-un loc in care sa nu fie nimeni, decat eu si linistea e tot ce mi-as dori acum... Obosita de viata... De ganduri... De simturi... Obosita de mine... De el... De voi... Obosita de vant si de soare... De trecut... De prezent... De amintiri... De intuneric... Doar atat. Obosita.

Westlife - Angel
Asculta mai multe audio Muzica » "Memory, seeps from my veins, let me be empty and weightless and maybe I'll find some peace tonight..."

Maine vine iar

Maine vine iar. In fiecare zi e maine, in fiecare zi e azi, si in fiecare zi este ieri. Maine va fi azi, iar astazi va fi ieri. De ce se repeta zilele? De ce, intr-un final devin una si aceeasi? De ce viitorul devine prezent, iar prezentul trecut? De ce trecutul apare in prezent si ramane acolo in fiecare clipa? Doare, stii? Sa realizezi ca astazi va fi ieri. O parte din trecut. Din trecutul omniprezent, care ne bantuie sufletele. Maine vine iar. De ce? Ce rost mai are? Caci si maine tot ieri va fi. Pana la urma, tot cu nimic ramanem... Nu am nevoie de maine, nu am nevoie de ieri. Am nevoie doar de azi... "Maine vine iar... Visele iar apar...si dispar..."

Visele...

O cabana la munte. Zapada, aer curat, fara tigari, fara galagie. Doar eu si linistea. Am nevoie sa visez. E lumea in care ma simt cel mai bine. Nimeni nu ma deranjeaza, si nu deranjez pe nimeni. Iar visele astea ma ajuta sa cred ca odata asa se va intampla. Desi mereu mi se demonstreaza ca totul e o iluzie... Am mii de vise. Unele dintre ele sunt atat de vechi, incat am si uitat pe unde le-am ascuns. Altele iau nastere pe masura ce unele mor. Altele incearca sa iasa la suprafata, sa le dau voie sa-si cunoasca drumul. Cand eram mica, visam sa cant. Astazi visul asta moare dureros, incetul cu incetul... Acum visez sa nu inceapa scoala :)). Si sa ma duc iar la mare. Sa dorm in bratele tale. Sa ma iubesti. Sa te iubesc. Sa ma privesti in ochi si sa nu spui niciun cuvant. Sa ma auzi. Sa fie asa cum spui. Sa te iubesc.