Padurea blestemata...

Ma pierd. Alunec tot mai mult pe partea cu adancuri inalte, care te taie pe din doua. Bucatile din mine care sunt pe cale sa se desprinda imi striga sa nu le pierd. Dar nu pot sa fac nimic. Sunt legata de maini.Peste priviri mi se plimba un val de smoala densa. Nu vrea sa ma lase sa vad inainte, ci doar inapoi. Insa nu pot sa ma intorc inapoi, si continuu sa merg inainte. Asa ca picioarele mi se inmoaie, topindu-se in frigul insuportabil de cald al padurii intunecate. Si iar alunec. Stau in picioare 10 secunde, dupa care 10000 se pierd in caderea mea neasteptat de dureroasa. Apoi ma ridic de printre copacii cu crengi incalcite, goi, fara frunze, dar plini de tepi. Ma ridic plina de rani care aproape se vindeca, dar care se incapataneaza sa ramana deschise, ca sa intre aerul otravit si sa-mi usture pielea, sa mi-o pedepseasca. Si incep sa ma plimb printre copaci, admirandu-i si in acelasi timp blamandu-i pentru faptul ca ma ranesc. Apoi ma trezesc in desertul fara margini, cu dune fine si atat de bine definite, in care se surpa, fara sa imi dau seama, un gol in intunericul atat de calm, dar infricosator. Si continuu sa cad si sa tot cad, fara sa mai sper ca voi ateriza. Insa, spre surprinderea mea, ajung din nou in padurea plina de copaci care imi soptesc cuvinte pe care nu le inteleg. Si, in incercarea mea de a intelege ceea ce spun, ma ghidez dupa soaptele lor atat de ademenitoare. Privesc copacii rai care isi schimba infatisarea din clipa in clipa, cu scopul de a ma face sa merg in cerc prin padurea blestemata. Iar apoi o iau de la capat. Cad, apoi ma ridic, apoi iar cad. Iar soaptele din padure se aud din ce in ce mai tare si din ce in ce mai neclar. Si copacii ma invartesc in acelasi cerc atat de bine cunoscut, si totusi atat de schimbat la orice clipa din timpul meu scurt. Iar ranile mele se deschid de fiecare data la atingerea blanda a copacilor. Iar padurea blestemata si desertul cu dune fine si atat de bine definite se completeaza in alunecarea mea spre partea cu adancuri inalte care te taie pe din doua...