Simt

Simt. Intotdeauna am simtit. Desi credeam ca am murit, nu e asa. Sufletul mi-e viu si plin... Plin de ce? De dragoste, tristete, dor, amar si gol. Si sunt mai multe, unele pe care nu le-as putea denumi. Nu gasesc cuvantul potrivit pentru ele. Tu poti? Spune-mi ce simti. Simt. Si asa ma face sa ma simt bine. Incep sa apreciez tot ce simt. Daca as pierde tot ce simt cum ar mai fi viata? Doar ceva...sau poate nimic. Nimic concret. Viata e frumoasa. Stiu asta, desi ma incapatanez sa cred ca nu. Simt ca viata e frumoasa, cu toate suisurile si coborasurile ei. Nu mai conteaza ca voi avea de pierdut sau de castigat ceva in viata asta. Pana la urma tot cu nimic voi ramane dupa ce voi da coltu'. Conteaza doar ca simt. Caci viata e facuta din simturi. Vad, aud, pot mirosi. Simturi. Si pielea...pielea simte la fel ca inima... Simt. E tot ce pot spune acum. Si totul ma face sa simt. Dragostea cel mai mult. Apoi tristetea. Apoi florile. Trandafirii. Cerul. Pamantul. Vantul. Apa. Lumina. Intunericul. El... Simt. Nu e frumos? Daca nu as simti, as mai stii ce e aia fericire? Sau o lacrima? Durerea... As fi un zombie. Poate nici atat. Simt. Ce bine! ...