Merg pe strada...Singura...Ploua, iar lacrimile mele se ascund printre picaturile de ploaie...Vad o gradina plina cu trandafri negri... Ma plimb printre ei, dar imi sfasie carnea, spinii lor devin din ce in ce mai mari, ma doare, dar nu pot sa opresc durerea! Sangele meu se prelinge pe la radacinile trandafirilor, hranindu-i...Dar pentru ei nu este de ajuns numai sangele meu... Imi vor si sufletul! ... Si astfel ma sting... Incetul cu incetul...Uitandu-ma la cerul intunecat cu speranta ca soarele v-a aparea... Dar soarelui nu i se face mila de mine, trandafirii chinuindu-ma... Omorandu-ma... Zaceam in balta de sange cu ochii deschisi, dar eu deja murisem…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu