Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

26 august, 2008

Visele...

O cabana la munte. Zapada, aer curat, fara tigari, fara galagie. Doar eu si linistea. Am nevoie sa visez. E lumea in care ma simt cel mai bine. Nimeni nu ma deranjeaza, si nu deranjez pe nimeni. Iar visele astea ma ajuta sa cred ca odata asa se va intampla. Desi mereu mi se demonstreaza ca totul e o iluzie... Am mii de vise. Unele dintre ele sunt atat de vechi, incat am si uitat pe unde le-am ascuns. Altele iau nastere pe masura ce unele mor. Altele incearca sa iasa la suprafata, sa le dau voie sa-si cunoasca drumul. Cand eram mica, visam sa cant. Astazi visul asta moare dureros, incetul cu incetul... Acum visez sa nu inceapa scoala :)). Si sa ma duc iar la mare. Sa dorm in bratele tale. Sa ma iubesti. Sa te iubesc. Sa ma privesti in ochi si sa nu spui niciun cuvant. Sa ma auzi. Sa fie asa cum spui. Sa te iubesc.

Un comentariu:

  1. La postul asta ai sarit de la o idee la alta care nu are legatura. Ai inceput cu visele si ai terminat cu iubirea. Intradevar, in ziua de azi e un vis sa te iubeasca cel pe care il iubesti. Si o zic eu, care stiu cel mai bine...
    ps: imi place asta "Unele dintre ele sunt atat de vechi, incat am si uitat pe unde le-am ascuns." . Frumos. Ma inspira. :)

    RăspundețiȘtergere