Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

30 decembrie, 2012

...Dar am iertat.

Nu am regretat niciodata deciziile pe care le-am luat. Pentru mine, acele decizii au fost intotdeauna cele mai bune. Nu stiu daca pe timp lung sau scurt, nu stiu daca bune in adevaratul sens al cuvantului sau doar pentru orgoliul meu. Nu am regretat niciodata ce am spus sau ce am gandit, si nu cred ca ar trebui sa regret vreodata nimic. Nu sunt genul de om care sa forteze lucrurile, intamplarile, sa le impinga la limita, sa le transforme. Sunt genul de om care va crede intotdeauna ca mersul vietii are propriul sau ritm, ca toate se intampla cu un anume motiv si ca fiecare are timpul sau de implinire. Tocmai de aceea sunt genul de om care crede ca deciziile nu ii apartin in totalitate. Undeva, acolo sus, toate sunt scrise si intamplate deja, tu trebuie doar sa alegi una din acelea, asa cum ne-a spus odata fosta mea doamna profesoara de Limba Romana, pe care am admirat-o intotdeauna. Insa...regret oportunitati. Oameni pierduti, emotii netraite inca. Regret boli, piedici, lipsa de curaj, ca am sau au fugit, sau, cateodata, regret ca nu am deschis ochii cat trebuie. Regret tot ceea ce nu am facut si as fi vrut sa fac. Regret oamenii care mi-au stat in cale si ca i-am lasat sa imi stea in cale. Datorita acestora, acum imi regret zona de comfort si lipsa de incredere in mine.
Cateodata regret ca L-am uitat pe Dumnezeu si ca inca il mai uit. Regret, de cele mai multe ori, faptul ca parintii mei nu au avut incredere in mine si ca inca nu au. Regret muzica. Regret realizarea faptului ca, desi credeam ca da, nu am avut nevoie de nimeni sa ma sustina. Regret ca nu am cerut mai mult sau nu am cerut deloc. Si mai regret faptul ca nu am dat sau nu am putut sa dau cat mi s-a cerut. Unele persoane imi spun ca sunt egoista, altele imi spun exact contrariul. Nu zic ca nu sunt, si eu, ca multi, imi doresc multe, numai pentru mine. Bineinteles ca imi doresc sa am parte de tot ce este mai bun. Dar nu cred ca sunt atat de egoista . Exista altii care sunt mult mai egoisti decat mine. Cateodata sunt egoista exact cu persoanele egoiste. Bineinteles, aici se formeaza un ciclu, un cerc continuu, eu sunt egoista cu cei egoisti, iar cei egoisti cu mine. Bineinteles, aberez cateodata.
Nu sunt furioasa pe treburile astea. Si nici usor de influentat. Momentan ma aflu intr-o stare "Zen", cum zice buna mea prietena. Nu prea ma poti atinge cu nimic, sunt multe sunete care imi trec pe langa urechi. Ma infuriez cateodata, numai daca ma scotocesti prea mult, imi scoti durerile la suprafata si ma pui sa le infrunt in fata ta. Nu e nevoie sa faci asta, deja ma scotocesc eu singura, nu trebuie sa le vezi tu. In rest, eu sunt doar o stare plutitoare, meditativa.
Cateodata ma gandesc sa scriu o carte. Ori sa imi adun toate poeziile, poemele, textele si sa le trimit unei agentii. Mama m-a intrebat de ce nu ma apuc sa scriu una, fiindca am talent la scris. Bineinteles ca mama mea nu are habar despre ce vorbeste. Cateodata ma gandesc ca sunt prea buna si ca las prea mult de la mine. Ca jur prea des sa nu mai fac ceva anume si mereu imi incalc juramintele. Dar nu regret ca am facut asta. Nu regret ca am mai dat sanse si nici ca am iertat. Regret doar ca atunci cand am gresit si am mai cerut o sansa mi s-a dat doar o iluzie. De fapt era o pedeapsa sub acoperire. Nu, de fapt, nu era o pedeapsa, era pur si simplu furt. Furtul unei oportunitati. Asta regret cel mai mult.

3 comentarii:

  1. Eu nu cred că...l-ai uitat pe Dumnezeu. Faptul că ţi-ai derulat aici gânduri despre El...îmi certifică acest lucru.
    Şi oricul El nu te-a uitat. :)
    Te iubesc şi-ţi ador sinceritatea. Rar lucru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma cheama la fel Cecilia frumoase articole ai.

    RăspundețiȘtergere