Ceva nu e in regula. Nu stiu. Confuzie totala. Eu insami nu mai exist. In pielea mea locuieste altcineva cu acelasi nume, aceeasi casa, aceasi viata. Dar dincolo de asta, eu nu mai exist. Sunt nula. Sau in crestere poate, dar merge lent, foarte lent. Inca am aceleasi obiceiuri, inca am aceleasi locuri pe care le strabat in fiecare zi. Dar nu mai stiu cine sunt. Ce sunt, cum sunt, unde sunt. Viata pe care o aveam e aceeasi, dar totul pare...fara sens. Nu ma pot intelege, iar de altii nici nu mai spun. Nu ma mai pot vedea, iar altii vad iluzia. Totul e Iluzia. Eu sunt Iluzia.
Nu stiu ce vreau, nu stiu la ce sunt buna, la ce excelez sau la ce sunt buna de nimic. Nu pot sa am incredere in altii, cu atat mai mult in mine. Imi zic sa fac ceva, apoi stau...si pierd timpul degeaba. Nu astept ca ceilalti sa aiba pretentii de la mine pentru ca nici eu nu am pretentii de la mine in momentul de fata. De fapt, urasc pretentiile, urasc asteptarile. Asta stiu cu siguranta. E singurul lucru pe care il stiu despre mine. Trebuie sa ma reconectez. Trebuie sa ma regasesc. Si pentru asta am nevoie de timp si spatiu. Dar timpul nu sta in loc, iar spatiul...e din ce in ce mai aglomerat.
o sa treaca si momentele astea de confuzie, sunt sigura :)
RăspundețiȘtergereasa se intampla de multe ori in viata, si nu numai tie,dar capul sus.Nu stiu cati ani ai,dar apropie-te de Dumnezeu, descarca-ti sufletul Lui in rugaciune,descarca-ti mintea de toata energia negativa asa incat sa-ti simti sufletul curat,pur, abandoneaza-te total in bratele Lui,zambeste mai des si-ai sa vezi ca aceasta confuzie sau o oarecare daprimare,o sa fie ca un vis urat!...Mirela:)
RăspundețiȘtergereNu fa din asta un om trist >:D<
RăspundețiȘtergere