Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

08 octombrie, 2011

Drum spre soare...

         Deschid ochii usor, ca si cum ma trezesc dinr-un somn adanc, lung, etern poate, nou-nascuta, nestiind cum sa vad, cum sa respir, cum sa simt, desi toate astea mi se afla in sistem, in lantul de instincte. Printre pleoape se filtreaza lumina rasaritului de soare care patrunde in camera prin ferestrele imbracate cu draperii usor transparente. E o lumina calda, aurie, usor rosiatica, ce imi imbraca pielea dezgolita cu matase de aur si imi dezmiarda simturile. Cearsaful cu care ma inveleam pare ca si arncat deasupra picioarelor mele, acoperind doar o mica parte din ele. Fara sa ma misc, imi privesc formele trupului, incepand cu sanii dezgoliti, usor excitati, mana stanga care imi zace pe abdomen, soldul stang usor impins in sus datorita pozitiei in care lenevesc, apoi ajung la coapse, unde descopar o mana ferma, calda, blanda, care deseneaza lin harti pe pielea mea. Atunci realizez ca el e treaz, simtindu-i printr-un soc de senzatii noi, placute, pieptul care imi adaposteste spatele, respiratia fierbinte pe gatul meu, coapsele care se ating usor de ale mele, imitandu-mi pozitia, dorul de mine, felul in care ma doreste...
Nu ma misc. Soarele se ridica mai sus in bolta cerului, modificand lumina, creand umbre noi pe trupurile noastre. Inchid ochii si, exact atunci, ii simt degetele urcand usor dinspre coapsa spre sold, apoi spre mana mea lenesa, catre umar, inspre gat. Se opresc acolo pentru cateva secunde lungi, timp in care il aud cum imi inspira parfumul pielii adanc in plamanii lui, expirandu-l dupa o clipa de liniste totala intr-o puternica eliberare de aer fierbinte ce imi gadila pielea. Pe dinauntrul meu, trupul mi se strange dornic la arderea fiorilor care ma strapung din toate partile, iar eu, involuntar, ma cutremur usor. Atunci ma cuprinde cu bratul sau, impletindu-si degetele cu ale mele, tragandu-ma inspre el, ca si cum si-ar dori sa ii intru la propriu sub piele, in suflet, in trup, sa fim un intreg. Deschid din nou ochii si ma intorc cu fata spre el, inclestandu-mi picioarele cu ale lui, cu sanii presati de pieptul sau, cuprinzandu-ne cu bratele unul pe celalalt, atat de aproape incat respiratiile noastre accelerate devin una. Ii privesc ochii zambitori si ii mangai fata, iar el ma saruta pe frunte, pe fata, apoi pe buze, pierzandu-ma in el, in mine, in simturile mele, in noi...



                                                                                            Semnat: Cecilia.

4 comentarii: