Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

02 mai, 2009

Mda. Sunt falsa, si cum mai vrei tu. :-j A durut... Cacat. Ma duc sa ma sapanzur. Stii? As vrea sa mor ca sa o iau de la capat. Sau sa nu o mai iau deloc. Sa ma bag in pamant si sa ma dizolv. Sa dispar pur si simplu. Si daca vreau, nu se poate. ... Cacat. Ne-am bagat toti in cacat si e atat de mult, incat nu mai stim cum sa iesim din el. Imi bag pula in tot. Pentru ce ne plangem? Pentru nimic. Suntem nimic in lumea asta. Cele mai fabuloase creaturi ale lui Dumnezeu, cele mai inteligente cand de fapt suntem cele mai nevrednice fiinte, cele mai nerecunoscatoare, cele mai nenorocite si ticaloase fiinte care exista pe pamant. Cele mai murdare... Nu meritam nimic, nu suntem in stare sa ne ducem crucea pana la final, ne plangem de toate nimicurile, pe cand altii, care au situatii mai proaste decat noi, nu mai zic nimic. Suntem prosti, PROSTI! si slabi, fara scrupule, ne gandim numai la noi, toti, inclusiv ala care spune ca iubeste neconditionat => NU EXISTA ASA CEVA, am fost facuti sa iubim, si noi am stricat iubirea, am murdarit-o cu interesele noastre!!! Aruncam minciuni peste minciuni, sa facem impresie buna, ca sa ranim, de prosti ce suntem, ca nu suntem in stare sa recunoastem adevarul, ca daca il recunoastem, pielea noastra mananca bataie, si ii pierdem pe cei dragi de langa noi, le pierdem stima si dragostea...caci daca nu suntem in stare sa ne purtam cum trebuie, atunci, normal...MINCIUNA. Mi-e scarba de voi. Mi-e scarba de mine. Mi-e scarba, sila, si doare neputina de a nu putea face ceva ca sa ne trezim odata. Mi-e scarba de slabiciunile astea, mi-e scarba pana si de dragoste, care aduce numai suferinta si mizerie. Mi-e scarba de de egoismul asta al vostru, sl tuturor, de interesele astea...care ne distrug, ne mananca pe dinauntru asa cum un vierme mananca un mar, stricandu-l. Si pentru ce facem astea? Pentru ce ne plangem, cand stim ca nu ne asculta nimeni, sau poate ne asculta si nu ne intelege? Pentru ce? Pentru nimic. Ca o sa murim si o sa putrezim in pamant, mancati de viermi, o sa ne intoarcem exact acolo unde ne e locul. Si de toate din viata asta putreda o sa se aleaga praful si pulberea. Si pacat de noi, k nu am putut sa ne pastram curati, sa ne intoarcem inapoi asa cum am venit pe lumea asta. P.S. Scuzati incoerenta. p.s. Imi bag pula in blogu` asta, ca nu stiu ce am facut de nu pot sa scriu cu aliniat.

Un comentariu:

  1. ai dreptate cu minciuna.
    am mintit de multe ori doar ca sa nu ii supar pe cei din jur si sa nu tipe nimeni la mine.sa ma lase in pace.

    RăspundețiȘtergere