And everybody hurts.

Îmi dau seama ca încă sunt mica. Mica, nu cu sensul vîrstei, [ba da, sunt mica si asa] ci eu, în mine, înlăuntrul meu, sunt mica. Sunt mica, confuză, neajutorata, cu mare nevoie de atenţie, de iubire, de ajutor. Mă rănesc eu singura prin acţiunile celor din jur, si nu fac nimic sa mă opresc si sa îi opresc. Nu mai ştiu sa spun nu, dar nu mai ştiu sa spun nici da. Întotdeauna spun "Nu ştiu". O fac la nesfarşit, si asa îi rănesc si eu pe ceilalţi, fără sa îmi dau seama. Mă simt mica, la fel ca un copil adorabil care nu înţelege nimic din ce se întamplă în jurul lui, mă simt prea mica si simt o nevoie fara margini sa mă tina cineva în braţe si sa-mi plang toate durerile pana le scot afara din mine. Mă simt mica în fata celorlalti, în fata întregii lumi, si în fata acelora viitoare ce se afla înaintea mea. Mă simt neputincioasă si furioasă ca nu pot schimba nimic. Mă simt tristă, mult prea tristă, mult prea în întuneric, mult prea în alb-negru. Si toţi îmi spun sa ies din stările astea, si eu le zic ca sunt bine, si de fapt nu e asa. Si nu mai pot sa lupt, nu mai pot sa o fac singura, parca a devenit mult prea greu sa ma ridic de aici, de unde sunt, si ma dor toate, ma dor oasele si ochii, si ma ustura mainile, si pielea, si imi vad ranile larg deschise pe care incerc sa le inchid si ele se incapataneaza sa se deschida mai tare. Ma uit in jurul meu si simt cum lumea o ia razna, si ma uit si vad in ochii fiecaruia din noi vise neimplinite, si ma doare. Ma uit la noi si vad rautate si un drum larg deschis in fata noastra catre pierzanie, pavat cu "bunele noastre intentii". Ma uit la noi cu mila, pur si simplu mi-e mila de noi, pentru ca ma simt mica si neputincioasa si fara speranta, nu mai am speranta si tare mult as vrea sa mi-o dea cineva inapoi... Si ma dor toate, ma dor minciunile, am ajuns sa le urasc din tot sufletul, si ma dor eschivarile, si prefacerile, si mastile, si toata ipocrizia voastra...si a mea, si ma dor asteptarile pe care le au unii de la mine, si asteptarile pe care le am eu de la voi, asteptarile pe care le am de la noi... Si ma doare durerea, pentru ca toate astea sunt durere... Si am obosit sa ma mai doara, am obosit de toti si toate, m-ati obosit voi, si lumea. Si am obosit ca in fiecare zi sa ma simt mica, si neputincioasa, si chiar sunt mica, mult prea mica...sunt nimic pe lumea asta, si totusi, sunt creatia lui Dumnezeu, cum imi permit sa ii jignesc creatia? Si mi-as dori acum sa fiu doar nefiinta, nimic altceva in afara de nefiinta, sa nu doara, sa nu ma mai doara, sa nu ma mai doara deloc... Sia - Breathe me Asculta mai multe audio Muzica » Intotdeauna toti mi-ati vegheat singuratatea, dar nici unul nu s-a oferit sa o faca sa si dispara.