Am ras azi, e amuzant totul.

E amuzant cum nu ma pricepi si cum ma chinui sa te fac sa intelegi.
Cum inca mai tin de tine pentru ca am o gaura in piept care nu dispare.
Cum ma manaca si arde spre marginile mele
de fiecare data cand ma lupt cu tine, sa te aduc inapoi.
Imi pare rau, nu stiu unde am gresit, ce trebuia sa fac,
ma doare sufletul, pentru ca am pierdut controlul...
Sa incerc sa fug? Sa stau? Sau, pur si simplu, sa plec?
As vrea sa stau, as vrea sa plec...
As vrea sa plec, dar nu pot, pentru ca ma tii aici, legata de tine.
Incerc sa ma apropii, dar ma departezi, tu fugi de mine.
E amuzant cat e de tragic ca vreau sa te salvez, ca vreau sa ne salvez...
Imi spui ca esti frant, dar si eu la fel...
E amuzant ca imi raspunzi gol, fara sens,
ca nu-mi mai dai nimic din ce-am nevoie, si imi ceri mie totul la schimb...
E amuzant cum credeam ca totul este bine, si de fapt este aproape pierdut...
Ca imi spui ca incerci sa repari, cand de fapt nu faci nimic,
nu faci decat sa ma impingi, sa ma acuzi, sa ma chinui, sa ma pierzi.
Sa imi bagi pe gat orgoliul tau prostesc, sa ma faci egoista...
Sa ma faci sa fiu egoista...
E amuzant ca stam pe loc, din nou, mereu, in aceeasi stare, in acelasi loc,
in acelasi fel, ingropand securea, dar nu indeajuns de adanc...
O luam de la capat,  nu esti in stare sa imi spui sa stau, sa fug, sa raman, sa plec...
E amuzant cum inca tin de tine, desi ma faci sa ma simt nedorita, nevruta,
cum inca mai tin de tine pentru ca am o gaura in piept care nu se vrea disparuta...