Este tarziu. Nu am somn si ma framanta diferite ganduri, chiar in noaptea asta, cand ar trebui sa dorm.
Ma simt...ingreunata. Tot timpul. Nu exista momente in care sa ma simt usoara si libera, momente in care sa stau fara grija nimanui si a nimic. Desigur, aproape tot timpul, grijile si gandurile mele sunt asezate undeva in spatele constientului meu si ma ocup cu alte activitati care sa le umbreasca, sa le faca sa dispara. Bineinteles ca nu dispar, ele raman acolo, gata sa vina la suprafata cand imi e lumea mai draga. Da, sunt constienta ca nu trebuie sa fug de ele, ci ca trebuie sa incerc sa le analizez, sa le gasesc radacina si sa le rezolv, sunt constienta ca la un moment dat voi fi nevoita sa le confrunt, dar nu vreau chiar acum si nu vreau sa le fortez. Inotodeauna am crezut ca toate se rezolva in timp, dar fiecare la momentul potrivit.  Insa, de cele mai multe ori, atunci cand incerc sa le repar, felul meu de a face lucrul asta nu le convine celor din preajma mea. Cu siguranta, unii se simt raniti, altii simt ca ii neglijez, ca nu imi pasa de ei sau cine stie ce alte idei preconcepute. Nu este chiar asa... Numai ca felul meu de a actiona nu trebuie sa fie si nici nu va fi asa cum ceilalti doresc. Ma deranjeaza foarte mult faptul ca ceilalti vor sa se impuna in fata mea si sa fac lucrurile dupa cum vor ei. Niciodata nu mi-a placut sa mi se spuna ce sa fac, de fapt, sa mi se ordone sa fac asa, sau sa mi se intrezica ceva anume. Apoi, daca nu fac asa, sa fiu santajata cu tot felul de idei preconcepute ca cele de mai sus. In fine... Nici nu vroiam sa scriu despre astea in primul rand, dar asta a iesit. Vroiam de fapt sa scriu despre faptul ca nu suntem fericiti. Nimeni nu este fericit, dar nu ma plang de asta, pentru ca eu nu imi doresc prea multa fericire. Prefer mai mult... liniste. Da, presupun ca linistea face parte din ingredientele fericirii, dar pentru moment cred ca mi-ar fi de ajuns. Sigur ca imi doresc sa fiu fericita, dar eu nu vad fericirea asa cum o vad altii. Fericirea mea nu trebuie sa tina de cel de langa mine, sau lucruri materiale, sau mai stiu eu ce... Dar cum sa fim fericiti cand exista atat de multa neincredere intre noi? Cand exista atat de multa ura, furie si orgoliu?