Pierduta undeva in mine.
Superficial, incerc sa o privesc,
dar nu prea vreau.
Hei, si tu, Lumina?
Ce mai faci?
nu vrei nici tu sa stai?
Ei bine... ce imi pasa.
Oricum, toate plec,
numai ea ramane pierduta
in mine. Cred ca o sa plece
cand o sa mor,
fiindca nu prea poate sa iasa,
chiar deloc de fapt,
pana cand sufletul meu
va iesi intr-un final,
tragic, sau poate nu,
din cusca trupului meu.
Pana atunci...
Poate o voi privi
Si voi intelege.
Interesanta introspectia ta Cecilia draga.Prea putin timp acordam privirii spre interior.
RăspundețiȘtergereEu cred ca ai si inteles deja...
Cu calde imbratisari din Vrancea, Elena.
S-ar putea sa aveti dreptate, Doamna Elena.
RăspundețiȘtergereVa trimit o imbratisare de aici, de la mine acasa. Va multumesc inca odata pentru toate cuvintele calde si frumoase pe care mi le daruiti. :)