Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

01 septembrie, 2010

Sunt multe lucruri pe care nu ai sa le intelegi venind din partea mea.Nu ma cunosti bine, asa cum spui. Nu ma cunoaste nimeni. Nici macar parintii. Nici macar eu nu ma cunosc.

Ah! urasc sa fiu dependenta. Da, a zis bine Carmen cand a spus ca spera sa nu fiu ca matusa mea, dependenta de oameni...

Matusa mea... nu o mai judecati, va rog frumos!!! Caci nimeni nu stie ce o macina pe dinauntru... :( Ajut-o, Doamne, te rog! Daca e dependenta de oameni e din cauza lor. Ca nu au stiut sa o respecte si au facut-o sa se simta singura. Si totusi are nevoie de ei.
Azi mi-a spus cu ochii in lacrimi sa nu imi pese de nimeni. Nici macar de ea. Sa plec de aici, din orasul asta, si sa nu imi mai aduc aminte de nimeni, de neamuri, de familie, de nimeni. Sa ma fac ca sunt morti pentru mine. Sa fiu egoista, sa fiu doar pentru mine. Sa nu imi mai aduc aminte nici macar de ea, ca nu merita si ca e batrana si e implinita. Implinita pe dracu! Si nu esti batrana...cum sa te fac sa intelegi?

De ce trebuie sa fie asa? Si de ce sa pierd din nou? De ce sa fac compromisuri? De ce sa ma prefac ca sunt altfel? Tata, de ce nu ma accepti asa cum sunt? de ce nu intelegi? De ce orgoliul tau trebuie sa fie mai presus decat mine? Mama, de ce nu asculti? De ce nu vorbesti cu mine asa cum trebuie? De ce cand sunt suparata te enervezi pe mine, in loc sa incerci sa ma asculti? Mama, de ce, de fiecare data cand am nevoie sa iti vorbesc te prefaci ca ma asculti? De ce nu vii sa ma intrebi de ce mi-e frica? De ce nu ma intrebi de ce am procedat asa? De ce ma iei la rost si imi spui ca ti-ai facut griji cand am iesit azi-noapte din casa la ora aia, cand tu dormeai si nici macar nu stiai ce fac, si cand stiu bine ca tu faci asa numai ca sa nu se ia tata de tine? De ce de fiecare data cand stau infundata in muzica in fata calculatorului asta idiot sau pur si simplu stau in fata lui, cautand un refugiu in el si treceti pe langa mine trebuie sa imi schimb expresia fetei intr-una senina si multumita, cand nu e deloc asa? Tata, de ce maine va trebui sa mint, cand ma voi duce la repetii, cand eu vreau sa stii ca sunt acolo si ca am nevoie sa fac ce imi place si ca am nevoie ca tu sa ma sustii? De ce trebuie sa mint de fiecare data cand vreau sa spun adevarul, numai pentru ca tie nu iti convine? De ce, nici unul din voi nu mi-a spus niciodata in loc de "Nu mai am incredere in tine!" ca o sa fie bine? Ce am facut ca sa nu mai aveti incredere in mine? Eu nu am fost niciodata oaia neagra... De ce m-ati facut sa renunt la ce vroiam si la ce iubeam cel mai mult? Ca sa va simtiti voi pe multumiti? Ca sa va simtiti voi fericiti? Dar cu fericirea mea cum ramane?

Ar trebui sa ma opresc. Sa nu imi mai fac griji din cauza celorlalti, sa nu ma intristez din cauza problemelor lor. Stii, mama? Cand am fost la nunta, in loc sa ma distrez, imi venea toata noaptea sa plang. De ce? Din cauza ta si a lui Carmen. Pentru ca te vedeam trista si suparata din cauza ca nu ai bani. Si pentru situatia in care se afla Carmen. Si pentru ca iti fusese rau in ziua aia. Si pentru ca de trei luni incoace erai tot timpul suparata si iti venea sa plangi si imi faceam griji pentru tine si pentru ca ma durea faptul ca nu imi spui ce ai si nu puteam sa te ajut cu nimic. Stii, tata? Cate griji imi fac in fiecare zi stiind ca esti bolnav si ca nu mai poti si ca te macina toate problemele tale, si ca cine stie, poate intr-o zi nu o sa mai fii aici? Cat de mult ma straduiesc sa iti fac pe plac, ca sa nu te supar. Nu stii. Nu stii nimic. Nu ati stiut niciodata. Pentru ca nu ati vrut.

9 comentarii:

  1. Relax , toti parintii vor ca odraslele lor sa fie exact asa cum vor ei , si niciodata diferiti. si uneori sa ii minti e spre binele tau , nu al lor.
    Si stai calma in legatura cu leapsa . O sa o faci cand poti tu .
    Si da , si eu sper sa ajung sa imi iubesc sufletul. A da , "pentru ca eu ti-l iubesc deja" m-a facut sa zambesc :).
    Te imbratisez calduros ca poate ti-e frig. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Povestesti cu atata suflet,incat pare ireal.Ma regasesc in unele fragmente din postarea ta si as putea spune ca te inteleg.Mai mult ma refer la a2a parte.
    Pentru ca dependenta de oameni,nu sunt.Ii fac pe ei sa fie dependenti de mine.Sunt egoista si rea si ii supar.Fac pe dura,dar la sfarsit eu sunt cea ranita.Dar nu arat niciodata asta.
    Huuug>:d<

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, pare scris cu suflet, dar in acelasi timp care si real, pathosul pe care il vezi tu Hălăţel,mie imi pare a fi furie si un strigat de disperare.
    Daca ai fi ascultata de cineva, tot ce ai scris tu aici s-ar transformat intr-un strigat si in lacrimi. Ai avea nevoie de o pereche de brate calde si suficient de rationale incat sa te tina sa nu cazi.

    RăspundețiȘtergere
  4. da.crede-ma ca te inteleg perfect. si eu prefer sa mi mentin zambetul pe fata decat sa ma ia vreunul din ei la rost, pentru ca nu mi vor spune "da sunt alaturi de tine,si o sa fie bine" ci o sa ma critice,o sa ma judece.pentru ca asa sunt parintii. e normal. iar noi trebuie sa-i suportam. ei nu pun accent pe ce iubim noi, pe ce ne place sa facem noi cu adevarat. ci pun accent pe ce cred ei ca e mai bine pentru noi.
    Durerea urla in noi toti. Cu totii avem probleme. Si mai ales sunt unii care nu au din partea parintilor exact ce au nevoie.asta e viata.:) frumos post:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Wooow! Scrii superb! Abia astept urmatoarea ta postare :) Poate treci si pe la mine si-mi spui parerea ta despre ceea ce scriu :* >:D<

    P.S.: Te inteleg foarte bine :) Si eu sunt cam in aceeasi situatie ca a ta :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multa "floare de suflet" ai presarat aici in articolul tau si mi-ai transmis si mie ca cititor ceva din starea rta..
    Ce pot sa-ti spun , este ca printre altele poate ca tatal tau ste, dar nu arata ca stie, nu vrea ca tu sa stii ca el stie..
    Totusi ar trebui sa inveti sa traiesti si pentru tine, purtand si dragostea lor in sufletul tau. Este putin greu pentru inceput, apoi te obisnuiesti.
    Te cuprind in gandurile mele bune! Fii binecuvantata draga mea draga!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai un premiu de la mine:) il gasesti pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am revenit sa vad ce mai faci.Te imbratisez draga mea draga!Fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  9. Adica...Woais Cici...Abia acum realizez ce mare cacat am facut...Te-am criticat,si nutrebuia sa fac asta...Nu am crezut ca situatia e chiar asa...Credeam doar ca vrei sa fugi de mine si sa scapi...am crezut ca e doar o minciuna...Dar mi-am dat seama ca nu...Desi ceasul meu indica8:42 inca de la 6:10 citesc postu` asta in continuu...Pentru ca nu-mi pot crede ce-am facut...Ai sa ma ierti vreodata?

    RăspundețiȘtergere