Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

10 aprilie, 2010

Şi am simtit miile de suflete din Suflet care zac in mine.

''Miroasea a crini aici.''

...

    În încăperea asta în care nu pătrunde lumina se afla un Eu.
Eram şi eu acolo. Un fotoliu mare, bătrân, suferind şi îngreunat de atâtea suflete care şi-au găsit odihna in braţele lui. Chiar lângă peretele pe care trebuia să zacă ochiul unei ferestre. În centru, o masă mică. Lemn. Arsă într-un colt, probabil din cauza unei lumânări neatente. Pe masă, pachetul de ţigări pe jumătate gol, uitat de mai bine de două zile, si o brichetă roşie. Goală sau plină, nu se ştie. Dar masa era goală. Si o vază albastră, ciobită într-o parte. Apă in ea. Nici urmă de crini. Nici măcar ofiliţi. Dar masa era goală.
     Vis-a-vis de fotoliu, zâmbeşte o oglindă. Răutăcios. Malefic. Zâmbeşte. Întotdeauna am urât oglinda aia. Prea mare. Parcă in ea s-au oglindit prea multe păcate. S-au imprimat prea multe amintiri...
Am întins mâna. Şi am atins rama, din lemnul, rece, impasibil. Paşii mei paşeau uşor înaintea oglinzii, pe covorul aspru. Ochii închişi, respiraţia sacadată. Teamă. Brusc, m-am întors. Am privit măsuţa şi am iubit-o. M-am lăsat pe vine şi i-am mângâiat colţurile, i-am iubit rănile, i-am plâns durerile. M-am ridicat. În treacăt, spre fotoliu, am atins vaza albastră, şi, fără să îmi dau seama, am mirosit geamătul crinilor. Am scos o ţigare din pachet. Am luat bricheta, am aprins ucigaşul, am tras adânc in mine fumul. Apoi am vazut Eul. Râzând si plângând in acelasi timp, isteric, haotic, privindu-mă cu ură cruntă... din oglindă.
"-Mirosea a crini aici înainte, nu-i aşa?"
Drept răspuns, am scos fumul din piept. M-am aşezat in fotoliu şi totul s-a facut negru. Atunci am simţit miile de suflete din Suflet care zac in mine.

8 comentarii:

  1. frumos articol...se potriveste cu ce am discutat noi azi la un curs de master, despre Alter ego...in fiecare din noi zace un Alter ego...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam trist, dar real articolul tau scumpo.O privire introspectiva...
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  3. "vis-a-vis de fotoliu, zâmbeşte o oglindă. Răutăcios. Malefic. Zâmbeşte. Întotdeauna am urât oglinda aia. Prea mare. Parcă in ea s-au oglindit prea multe păcate. S-au imprimat prea multe amintiri..."

    Jeeeez :|:|
    G E N I A L articol.Mi-a placut mult de tot!

    RăspundețiȘtergere
  4. s/a apucat cici de scris si scrie bine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai un blog ce merita un premiu...daca exista premii pentru bloguri.:)

    RăspundețiȘtergere