Idioato!

"Cât de idioată eşti!''

Aşa mă trezesc în fiecare dimineaţă, zicându-mi in gând cât de idioată sunt pentru că iar am pierdut noptea trecută cu gândul la cine nu trebuie, deşi ştiu foarte bine că nu am voie sa fac asta, pentru că voi fi penalizată. Mă uit la mine şi realizez că percepţia mea asupra realităţii e tuned off, pentru că toate astea dor mai tare decât am crezut. Toată lupta asta cu mine. Să uit de el. Credeam că cu timpul va trece... Dar "chestia asta" e mai adânc înrădăcinată decât am crezut...
E a nu ştiu câta oară când ma regăsesc într-o continuă cădere în prăpastia asta adâncă, şi mă uit în jurul meu, întinzându-mi mâna, poate, poate găsesc pe cineva care să ma prindă de mână si să mă ridice . Dar nu e nimeni, şi astfel trebuie să incerc să mă opresc din cădere eu singură si să zbor, sa-mi reiau drumul ales, să ajung la capătul lui...