Am zis ca nu mai vreau sa iubesc in toata viata mea.
Si totusi, nu ma pot abtine. Simt nevoia.
Sa iubesc si sa fiu iubita.
Nu ma intelege gresit.
Daca se va dovedi la un moment dat ca totul e o greseala, si daca din cauza asta voi avea de suferit, atunci imi voi asuma vina. Dar daca nu e nici o greseala? Si daca totul va fi bine? Atunci de ce sa nu risc? Pana la urma nu sunt decat doua variante: sa ma insel si sa fie o greseala... ori ca totul sa fie bine.
...si pana la urma, oricum va fi, imi asum riscul. Vreau sa risc. Din nou. Si daca voi suferi...inseamna ca asa a fost scris. Pentru ca fiecare din noi trebuie sa treaca peste anumite obstacole in viata...ca sa crestem...
...love is just another addiction :-j
and he still makes me wanna love him... :)
si eu am zis de mii de ori: gata, nu ma mai intereseaza sa iubesc pe nimeni, nu mai vreau suferinata, lactimi and co...DAR asa cum spui si tu nu m-am putut abtine decat pentru o perioada mik de timp...pt k inevitabilul se produce...am ajuns la concluzia k e un fel de ciclu...ne indragostim, iubim suntem iubiti, dupa care urmeaza suferinta...and so on...poate k asa e viata...tre sa ne asumam riscul! altfel am ramane pustii pe vecie.
RăspundețiȘtergere:) toate bune