Esenţă.

Fotografia mea
Mizil, Prahova, Romania
Eu sunt Elena, reprezentanta focului si a luminii si fiica zeilor, cea mai frumoasa dintre muritoare. Dar, mai presus de orice, sunt Cecilia, patroana muzicii, cea orbita de credinta si de dorinta de a atinge cel mai superior nivel al lumii zeilor.

11 decembrie, 2008

Eram la sormea acasa. Stateam de vorba in camera ei, pana cand, la un moment dat am mers sa fumam. Am observat ca, de cele mai multe ori, ducem amandoua tigarea la buze in acelasi timp. Si cand expiram, eliminam fumul tot in acelasi timp. Si terminam tigarea tot in acelasi timp. Ma gandeam la faptul ca daca iti petreci cea mai mai parte a timpului cu o persoana, obiceiurile ei, felul de a vorbi, de a se comporta ti se imprima si tie in personalitate. Si cat de mult se intampla asta. Si cat de bine ajungi sa cunosti persoana respectiva. Se ajunge la punctul in care el sau ea ajunge sa faca parte din viata ta, dar atat de mult incat ti se pare ca uneori esti chiar tu persoana aceea. Chiar tu... Am mai observat ca respiratia ei are loc in acelasi ritm cu al meu. E prima persoana la care descopar asta. Si mai e si felul de a vorbi. Mi-a preluat o mare parte din expresii, iar eu o mare parte din expresiile ei. Pana si stilul. Chiar alaltaieri mi-a spus cineva pe mess ca am stillul ei de a vorbi. ;)) O cunosc bine. Poate mult prea bine. Cand sunt la ea acasa si o astept sa vina de afara, ii recunosc pasii. Sunetul pe care il provoaca pasii ei. Si fasaitul hainelor pe care le poarta. Chiar si felul in care inchide sau deschide usa. Cand isi implineste ritualul de machiaj, stiu deja in ce unghi isi pozitioneaza oglinda si cu ce isi da mai intai. Imi place sa o privesc cum se machiaza, cum se imbraca. Cum isi pune inelele pe mana, bratarile, cerceii. Si, desi sunt ritualuri pe care i le cunosc foarte bine, la ea de fiecare data ma surprind. Imi place cand se enerveaza, pentru ca pare de neinvins. Stiu cum reactioneaza si cum trebuie sa reactionez eu. Stiu cand spune adevarul si cand minte, pentru ca atunci cand minte o bufneste rasul. Stiu cand nu se simte bine si nu e in apele ei, si imi dau seama cand e vesela si are chef de viata. Dupa culoarea ochilor. Daca sunt verzi, atunci e ok. Vesela, plina de viata. Daca sunt albastri, atunci e trista...
O cunosc chiar si atunci cand se preface. Si atunci, imi place sa ii fac jocul, pentru ca si ea stie ca stiu...atunci imi face si ea jocul. Ii cunosc rasul sub mai multe aspecte, atunci cand rade plin, fara teama, sau cand rade ironic. Si chiar si atunci cand rade doar de suprafata... O cunosc mult. Poate chiar prea mult. Uneori, am impresia ca ma vad pe mine in locul ei. Pur si simplu din faptul ca felul ei de a fi s-a imprimat in personalitatea mea. Si asta ma surprinde in mod ciudat, dar foarte placut. Pentru ca... Stiti, imi place cand sunt ca ea... :)

3 comentarii:

  1. hehe putina matematik ....

    C=B

    M :X C
    daca C=B =>M :x B

    personaje:
    B = Bianca
    C = Cecile
    M = euuu

    RăspundețiȘtergere
  2. asa mi se intampla si mie cu soramea... avem aceleasi gesturi; vorbim in acelasi timp; gandim la fel si multe alte ciudatenii de surori ;))

    RăspundețiȘtergere