Am nevoie de iubire.

Am nevoie de iubire sa ma salveze.
Sa ma strapunga cu ghearele sale pana in adancul inimii,
sa ma sangereze pana la durere,
apoi sa ma vindece.
Am nevoie de un El sa ma iubeasca
si de mine sa il iubesc,
pana la Dumnezeu si inapoi.
Sa nu uit, sa nu plang, sa nu ma ranesc.
Sa nu uite, sa nu planga, sa nu se raneasca.
Sa-si piarda privirea in mine, iar eu sufletul in el,
ochii sa ni se faca rosii de la atata iubire,
buzele sa ne sangereze miere in gurile flamande ale celuilalt,
sa strigam de fericire si sa nu ne auda nimeni.
Decat noi.

Vreau sa ne inecam in iubire,
iar pasiunea sa creasca in noi ca un copac.
Apoi sa isi scoata ramurile dulci prin porii nostrii
si sa ne sfasie hainele, pielea, trupurile,
lasandu-ne goi, in pura noastra esenta,
asa cum ne-a lasat Divinul la inceputurile lumii.
Am nevoie de iubire sa ne hraneasca,
sa ne umple sufletele cu lumina curata,
sa ne aduca pe culmile extazului
si sa mute muntii din loc.
Sa ne alunge golul din noi departe, in infinit,
sa ne stearga pacatele din aure,
sa ne cutremure pana ne furtuna lacrimile
care au sapat adanc.
Am nevoie de iubire sa ne fericeasa
si sa ne faca sfinti.
Pe noi.

Am nevoie de iubire asa cum am nevoie de aer.
Dar mai presus de orice...
Am nevoie de iubire sa ma salveze de intuneric.
Pentru noi.

                                                                      

                                                                                           Semnat: Cecilia.

Sa nu-mi iei Dragostea...

Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume,
Poti sa-mi iei zilele, noptile, sau anii de vrei,
Sa ma lasi singur intr-un loc anume
De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la-ai mei,
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea!
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea...

Poti sa ma faci una cu pamantul,
Sa ma calci in picioare de-o mie de ori,
Sa ma sfasii cu dintii si-apoi sa chemi vantul
Sa-mi imprastie trupul intr-o mie de zari,
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea!
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea...

Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau!
Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau...
Fiindca atunci am sa mor de dorul tau
Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost....

Poti sa ma torni intr-un pahar cu apa,
Sau sa ma uiti pe fundul marii printre pesti rapitori
Sa ma lasi sa plutesc pe un val in Marea Moarta
Sau din cer cu ploaia...incet sa ma cobori,
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea!
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea...

Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau!
Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau...
Fiindca atunci am sa mor de dorul tau
Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost....

Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poti sa-mi iei zilele, noptile, sau anii de vrei,
Poti sa ma lasi singur intr-un loc anume
De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la-ai mei,
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea!
Dar sa nu-mi iei niciodata Dragostea...

Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau!
Fiindca atunci am sa mor...de dorul tau...
Fiindca atunci am sa mor de dorul tau
Si zilele vor fi din nou asa cum au maï fost...

Azi am ascultat din nou "Sa nu-mi iei niciodata dragostea" a trupei Holograf, pe care am redescoperit-o luna trecuta, cand am ascultat majoritatea melodiilor lor si fiecare din ele m-au facut sa plang. :) Iar astazi am descoperit un sens ascuns al melodiei... V-o dedic si ascultati-o cu atentie, e o melodie superba. De Sfantul Paste va doresc lumina in suflet. Atat. E cel mai de pret lucru pe care un om il poate avea. Va pup si va imbratisez!

Holograf - Sa nu-mi iei niciodata dragostea.

Asculta mai multe audio diverse

In doi sau doar atat.

`"Intra!", ii spuse Jessie.
Deschise usa usor, de parca cineva l-ar fi urmarit si i-ar fi frica sa nu il vada. Piciorul drept porni alene in fata, fara curaj, dar piciorul stang statea in loc. Ramase asa, pierdut cu privirea undeva deasupra capului ei, privind ceva invizibil. Apoi, ochii i s-au deschis, pleopele invizibile de sub pleoape ridicandu-se brusc, pupilele dilatandu-se, de parca s-ar fi trezit dintr-un somn adanc. Privi ferestrele luminoase, apoi fotoliul de sub ele, biroul de langa peretele celalalt, florile ofilite din vaza, covorul persan rosu, oglinda care se afla in fata ei, apoi pe ea. Jessie ramasese tacuta in rastimpul asta, privindu-si parul in oglinda si aranjadu-l.
"Mama, tu es...?", neauzind pe nimeni intrand, intoarse capul.
"A... Tu esti... Intra, nu sta acolo.". Apoi se intoarse din nou cu fata la oglinda.
Intr-un final, Robert intra in camera si se aseza pe fotoliu.
"Buna!", ii spuse Jessie.
"Buna, Jessie! Imi cer scuze, sunt obosit si... nu prea stiu ce caut aici..."
"Atunci, pleaca daca nu stii."
"Nu vreau sa plec. Vreau sa vorbesc cu tine. Asta in cazul in care nu te deranjez."
"Nu ma deranjezi... Doar ca am crezut ca... In fine. Spune-mi, ce vrei sa vorbesti cu mine?"
"Ce ai crezut?"
"Nimic, nu ma baga in seama. Nu are importanta."
Tacere. Robert ii privi parul ondulat, negru si lung. `Doamne, cat o iubesc!`, isi spuse. Jessie se intoarse cu spatele la oglinda, de data asta venind langa el, asezandu-se in genunchi langa fotoliu.
"Vino aici.", ii spuse el, intinzand o mana catre ea. "Imi pare rau..."
"Pentru ce iti pare rau?", intreba ea, luandu-l de mana si asezandu-se in bratele lui. "Ne iubim si restul nu mai conteaza. Nu trebuie sa ne para rau de nimic."
"Da, dar... Ti-am facut rau."
"Robert, uite ce e", spuse ea hotarat, luandu-i fata intre palmele ei si fortandu-l sa se uite in ochii ei negri. "Nu ma parasi. Promite-mi asta! Am mai discutat despre toate lucrurile si posibilitatile de genul si stii ca nu sunt de acord cu nici una dintre ele. Vreau sa fi aici, langa mine, cu mine, pana in ziua in care nu ma vei mai iubi. Sau pana in ziua in care nu te voi mai iubi. Sau pana in ziua in care nu ne vom mai iubi. Cand vei simti ca trebuie sa pleci pentru ca nu ma mai iubesti, atunci imi spui si te voi lasa sa pleci. Oriunde iti vei dori tu. Nu te voi impiedica. Dar acum, ramai. Promite-mi!"
Din nou, tacere de mormant. Nu se auzeau decat respiratia usoara, dar agitata a lui Jessie, si respiratia lenta, grea a lui Robert. Si poate bataile inimilor lor. Apoi Jessie striga:
"Robert!"
"Nu te iubesc.", ii spuse el incet, nesigur, plecandu-si capul.
"Mincinosule!", striga Jessie exaltata de fericire, intinzandu-si mainile in jurul gatului lui si sarutandu-l. Stia adevarul.`






                                                               Poveste veche. Gasita printre hartiile mele.
                                                                        Vor urma si alte parti. :)

Adevarul.

Pierduta undeva in mine.
Superficial, incerc sa o privesc,
dar nu prea vreau.
Hei, si tu, Lumina?
Ce mai faci?
nu vrei nici tu sa stai?
Ei bine... ce imi pasa.
Oricum, toate plec,
numai ea ramane pierduta
in mine. Cred ca o sa plece
cand o sa mor,
fiindca nu prea poate sa iasa,
chiar deloc de fapt,
pana cand sufletul meu
va iesi intr-un final,
tragic, sau poate nu,
din cusca trupului meu.
Pana atunci...
Poate o voi privi
Si voi intelege.

She is.

Ea este Dana. Pur si simplu Dana. Numele real, persoana reala. Nu ii pot inlocui numele, pentru ca este mult prea autentica. Vulcanica. Nervoasa. Agitata si dornica. Reala. In adevaratul sens al cuvantului. Nebuna, amuzanta, dramatica, superficiala la suprafata, dar profunda in adancul ei, vesela, dar extrema, trecand foarte repede de la o stare la alta, originala si creativa, comunicativa, agila, manipulatoare, dar sincera. Este sensibila, sociabila, mobila, dar indecisa. Este plina de bunatate si miloasa, dar se enerveaza foarte repede, devenind intr-o secunda razbunatoare si rautacioasa. Usor influentabila, inteligenta, sireata, insa sarmanta si dezarmanta, fricoasa, dar aventuroasa, duala, schimbatoare, usor adaptabila. Este deschisa la nou si accepta orice, dar are anumite idei fixe, pe care nu i le poate scoate nimeni din cap, fiind foarte incapatanata si ambitioasa. E o adolescenta vesnic copilaroasa, placandu-i sa rada mult si sa se distreze. Nu e foarte responsabila, insa e foarte saritoare si generoasa, si ajuta pe oricine are nevoie de ajutorul ei. Personalitatea-i puternica iese in evidenta oricand, in orice situatie, dorindu-si si avand in mare parte ultimul cuvant. Este foarte rationala, insa in egala masura instinctiva si intuitiva; grabita si nerabdatoare, nu se concentreaza, fiind foarte aeriana si imprastiata. Deseori se grabeste in actiunile ei, facandu-le inainte sa gandeasca, prin asta creandu-si o impresie, o imagine gresita in fata lumii. Insa are "acel ceva" cu ajutorul caruia reuseste sa scape de orice problema in care intra.

         O vad undeva in centrul orasului, inconjurata de cei mai buni prieteni ai ei, razand tare si placut, indemnandu-te sa razi cu ea. Imbracata in bulgi de un albastru inchis, simplu, care ii contureaza atractiv fundul usor bombat. Bluza pe care o poarta de obicei este simpla, dar intr-o culoare tare, sau cu un mesaj inscriptionat pe ea. Esarfa la gat, colorata, care isi imprastie parfumul imprimat pe care ea il foloseste. Deasupra, o geaca alba de piele, iar in picioare o pereche de tenesi roz. Parul lung, lasat pe spate, cu fir tare, gros si fin atrage privirile cel mai mult. Ochii mari, caprui, intensi, foarte expresivi, in forma lor de neintrecut si bine definita ascund una dintre cele mai emotive persoane. Pielea creola, fina, apetisanta, o scoate in evidenta. Buzele pline, de o culoare inchisa, un pic spre roz dezvelesc un zambet ucigator si o dantura frumoasa. Picioarele lungi, subtiri, de gazela as putea spune, se intuiesc prin forma blugilor. Inalta, slabuta, dar cu forme placute. Sanii micuti, dar frumosi, inca in crestere, talie micuta, solduri rotunde. Atrage atentia si adora sa fie in centrul atentiei. Se simte singura, de aceea are nevoie de extrem de multa comunicare si intelegere. Magnetul ei atrage pe oricine in jurul sau, dar pe cine nu place il dezarmeaza, impunandu-i respect. Seamana cu Nicole. Asa e Dana.

Minciuna si pasiune. Doua pofte care se completa reciproc pentru obtinerea unei distrugeri in masa totala. Ura si tradare, doua exepriente ucigatoare in definirea sufletului patat de o existenta ilegala, frauduloasa. Iubire distorsionata de incercarile continue, dar zadarnice de a ne pastra puritatea de mult pierduta in adancurile iadului. Minciunile rupte din adevarul spart de pe ciment cad in noi ca miile de bucati indoite ale increderii de sine frante. Pasiunea stoarsa din iubire este imaginea reala a urii demonului crescut in sinele nostru. Tradarea este incercarea de a mentine credinta ca fiecare dintre noi isi poate duce spiritul spre culmi nebanuite.









Nu mai pot continua aceasta postare, deoarece am pierdut foaia pe care am scris-o, si nu mai stiu ce am scris, decat mici franturi. Nu are rost sa scriu altceva, pentru ca ii voi pierde esenta. De aceea as vrea sa va dau o leapsa. Cine doreste, poate continua ce am scris eu in viziunea sa. Puteti sa o scrieti pe blogurile voastre sau la comentarii. Continuarea sau continuarile care imi vor placea cel mai mult le voi posta si eu pe blogul meu, bineinteles cu acordul autorului. Astept sa vad cine o va prelua, pentru ca vreau sa vad cat mai multe opinii si suflete. :)
Doamna Elena, m-am ascuns in mine, in coltisorul meu de siguranta, care de fapt nu este chiar atat de sigur. De aceea va rog din suflet, furati-va inca cateva secunde de rugaciune pentru sufletul meu. Chiar am nevoie. Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati impartasit intotdeauna! Sper ca anul nou sa va aduca cat mai multe bucurii si lumina in casa si in inima, dumneavoastra, si tuturor!

Yes, some people are crazy.