Ea. E o fiinta unica, desi amandoua avem aceeasi zodie. Si foarte multe lucruri in comun. E una singura in lume, persoana cu dorintele, gandurile si visele ei. Ea este
EA.
Prima data am vorbit cu ea pe mess. Am "cunoscut-o" aici, in blogspot... Apoi, am dat ochii cu ea. Locuieste in acelasi oras cu mine, insa, paradoxal, nu o cunosteam nici macar din vedere. Mai ales ca orasul este foarte mic.
M-a intrebat pe mess daca vreau sa iesim, dupa o lunga discutie pe care am avut-o despre noi, dezvaluindu-mi mici secrete, iar eu la randul meu ei. Am acceptat. Afara era putin innorat, [tin minte ca eram in vacanta de Paste] insa asta nu ne-a impiedicat deloc. Ne-am intalnit. Si cand am vazut-o nu-mi venea sa cred ca o am in fata ochilor mei. Pe ea, care m-a cucerit prin ceea ce a scris, prin felul ei de a se exprima. Era in fata ochilor mei, o fata blonda, cu ochii caprui, cat mine de inalta. Cu maini fine si calde, cu o privire vesela si binevoitoare, dar intriganta, care te indemna sa patrunzi adanc in ochii ei si sa ii cunosti sufletul. M-am simtit ciudat. Imi placea sa o aud cum vorbeste despre fiecare lucru in parte, si cum le pierde firul, introducandu-mi o noua "poveste", apoi amintindu-si ca trebuia sa imi povesteasca despre altceva. Imi placea sa ii privesc fiecare gest in parte si felul de a merge. Imi placea sa tac si sa ii ascult cuvintele, sa le sorb cu lacomie, sa ii privesc parul si sa simt cum ma tine de mana. Ma simteam ciudat, pentru ca parea sa o cunosc de foarte mult timp, parea ca si cum as fi revazut o persoana draga mie pe care nu am mai vazut-o de mult. Parea sa faca parte din mine, pentru ca era ca mine. In mare parte ca mine.
Am descoperit ca avem foarte multe lucruri in comun. Lucruri mici, banale, insa lucruri care m-au facut sa o admir si mai mult. Iar inocenta ei o facea sa para un copil. O fiinta vesela, indragostita de viata si de lume, cu incredere in ea si putere sa treaca peste tot, caci dragostea a facut-o sa vada lucrurile mai curate.
Ziua in care am vazut-o pentru prima data mi-a parut fara sfarsit. Credeam ca pot sta cu ea ore intregi fara sa ma satur sa o ascult, sa o privesc, eu sa tac, iar ea sa povesteasca in continuare. Iar admiratia mea fata de ea crestea incontinuu. :)
