Go away...

Nu te mai vreau in viata mea. Te rog sa pleci. Imi face rau sa te privesc. Imi face rau sa te ating. Nu mai iubesc durerea. Nu mai vreau sa ma simt in viata doar atunci cand doare. Vreau sa pleci de aici. Mi-e frica sa te mai iubesc. Mi-e teama sa nu devin iar dependenta de suferinta, dependenta de tine. Lasa-mi sufletul in pace! Nu mai am nevoie de asta, chiar mi-a fost de ajuns... Ma obisnuisem sa te ador cu fiecare clipa care trecea prin mine. Te uitasem acolo, la mine in suflet si nu aveam curajul sa te scot. Daca te scoteam trebuia sa imi smulg si inima din radacini, pentru ca tu...Tu stateai acolo, bine prins in lanturi. Acum ti-am dat drumul, esti liber sa pleci. De ce ramai? Nu mai am nevoie de tine. Nu vreau sa mai am nevoie de tine... Desfati aripile si zboara unde vrei. Pur si simplu. Pleaca. Daca pleci, promit ca plec si eu...

Obosita...

Uneori obosesc atat de tare... Sa mai caut raspunsuri la intrebari retorice, sa ma lupt cu mine,cu ceilalti...cu demonii mei... Obosesc sa imi tot plang de mila si sa ma imbrac cu minciuni pline de cinism. Am obosit sa astept. Ma simt ca un om in varsta care si-a indeplinit rolul pe scena mare a vietii si tot ce asteapta e sa i se termine timpul pe care il mai are. Parca ar fi trecut peste mine sute de ani. Din pacate, au trecut doar 17... Si stiu ca pe langa ce mai am de vazut asta e nimic... Dar...am obosit... Sa stau undeva, intr-un loc in care sa nu fie nimeni, decat eu si linistea e tot ce mi-as dori acum... Obosita de viata... De ganduri... De simturi... Obosita de mine... De el... De voi... Obosita de vant si de soare... De trecut... De prezent... De amintiri... De intuneric... Doar atat. Obosita.

Westlife - Angel
Asculta mai multe audio Muzica » "Memory, seeps from my veins, let me be empty and weightless and maybe I'll find some peace tonight..."

Maine vine iar

Maine vine iar. In fiecare zi e maine, in fiecare zi e azi, si in fiecare zi este ieri. Maine va fi azi, iar astazi va fi ieri. De ce se repeta zilele? De ce, intr-un final devin una si aceeasi? De ce viitorul devine prezent, iar prezentul trecut? De ce trecutul apare in prezent si ramane acolo in fiecare clipa? Doare, stii? Sa realizezi ca astazi va fi ieri. O parte din trecut. Din trecutul omniprezent, care ne bantuie sufletele. Maine vine iar. De ce? Ce rost mai are? Caci si maine tot ieri va fi. Pana la urma, tot cu nimic ramanem... Nu am nevoie de maine, nu am nevoie de ieri. Am nevoie doar de azi... "Maine vine iar... Visele iar apar...si dispar..."

Visele...

O cabana la munte. Zapada, aer curat, fara tigari, fara galagie. Doar eu si linistea. Am nevoie sa visez. E lumea in care ma simt cel mai bine. Nimeni nu ma deranjeaza, si nu deranjez pe nimeni. Iar visele astea ma ajuta sa cred ca odata asa se va intampla. Desi mereu mi se demonstreaza ca totul e o iluzie... Am mii de vise. Unele dintre ele sunt atat de vechi, incat am si uitat pe unde le-am ascuns. Altele iau nastere pe masura ce unele mor. Altele incearca sa iasa la suprafata, sa le dau voie sa-si cunoasca drumul. Cand eram mica, visam sa cant. Astazi visul asta moare dureros, incetul cu incetul... Acum visez sa nu inceapa scoala :)). Si sa ma duc iar la mare. Sa dorm in bratele tale. Sa ma iubesti. Sa te iubesc. Sa ma privesti in ochi si sa nu spui niciun cuvant. Sa ma auzi. Sa fie asa cum spui. Sa te iubesc.

Simt

Simt. Intotdeauna am simtit. Desi credeam ca am murit, nu e asa. Sufletul mi-e viu si plin... Plin de ce? De dragoste, tristete, dor, amar si gol. Si sunt mai multe, unele pe care nu le-as putea denumi. Nu gasesc cuvantul potrivit pentru ele. Tu poti? Spune-mi ce simti. Simt. Si asa ma face sa ma simt bine. Incep sa apreciez tot ce simt. Daca as pierde tot ce simt cum ar mai fi viata? Doar ceva...sau poate nimic. Nimic concret. Viata e frumoasa. Stiu asta, desi ma incapatanez sa cred ca nu. Simt ca viata e frumoasa, cu toate suisurile si coborasurile ei. Nu mai conteaza ca voi avea de pierdut sau de castigat ceva in viata asta. Pana la urma tot cu nimic voi ramane dupa ce voi da coltu'. Conteaza doar ca simt. Caci viata e facuta din simturi. Vad, aud, pot mirosi. Simturi. Si pielea...pielea simte la fel ca inima... Simt. E tot ce pot spune acum. Si totul ma face sa simt. Dragostea cel mai mult. Apoi tristetea. Apoi florile. Trandafirii. Cerul. Pamantul. Vantul. Apa. Lumina. Intunericul. El... Simt. Nu e frumos? Daca nu as simti, as mai stii ce e aia fericire? Sau o lacrima? Durerea... As fi un zombie. Poate nici atat. Simt. Ce bine! ...

Murisem...

Merg pe strada...Singura...Ploua, iar lacrimile mele se ascund printre picaturile de ploaie...Vad o gradina plina cu trandafri negri... Ma plimb printre ei, dar imi sfasie carnea, spinii lor devin din ce in ce mai mari, ma doare, dar nu pot sa opresc durerea! Sangele meu se prelinge pe la radacinile trandafirilor, hranindu-i...Dar pentru ei nu este de ajuns numai sangele meu... Imi vor si sufletul! ... Si astfel ma sting... Incetul cu incetul...Uitandu-ma la cerul intunecat cu speranta ca soarele v-a aparea... Dar soarelui nu i se face mila de mine, trandafirii chinuindu-ma... Omorandu-ma... Zaceam in balta de sange cu ochii deschisi, dar eu deja murisem…

Dunga de pe ciment

-Mergi drept si priveste inainte. Nu te abate de la dunga pe care am trasat-o pe ciment cu creta, astfel imi demonstrezi ca esti beata. Tine bratele drepte si intinse pe langa corp, si nu incerca sa trisesi intinzandu-le in lateral, caci nu te ajuta nimeni. Esti singura si asta trebuie sa o faci tu, caci daca vei astepta sa te ajute cineva vei cadea si vei pierde pariul. Eu doar te indrumez...

-Si daca o sa cad? Am nevoie de cineva langa mine, sa ma tina de mana, sa nu imi dea drumul...

-Daca o sa cazi trebuie sa te ridici singura, sa fii puternica. Daca nu o sa imi demonstrezi ca esti beata si ca nu accepti asta. Deci va insemna ca ma minti.

-Nu, eu chiar am nevoie de cineva langa mine! Nu pot sa fac asta singura!

-Trebuie! Caci esti singura si asa vei ramane. Fii puternica!

Nu am mai zis nimic... Stiam ca nu o sa pot merge drept pe dunga trasata singura si ca am nevoie de cineva langa mine care sa ma tina de mana si sa ma incurajeze... Dar avea dreptate, eram singura si asa am ramas...

Intr-un final am cazut... Si nu m-am ridicat nici acum... I-am demonstrat ca sunt beata si ca mint... Ca ma mint pe mine... Pe cei din jur... Sunt beata si acum, si zac intr-o ceata fara margini, fara sa mai vad dunga trasata pe ciment cu creta...